Multe economii industrializate sunt caracterizate de piețe deschide și competitive ferm înrădăcinate în statul de drept, întreprinderile private fiind factorii economici predominanți. Cu toate acestea, în unele țări, inclusiv în multe economii emergente, întreprinderile de stat reprezintă o parte considerabilă din produsul intern brut (PIB), ocuparea forței de muncă și capitalizarea pieței. Chiar și în țări în care întreprinderile de stat joacă doar un rol neimportant în economie, acestea sunt adesea predominante în industriile de utilități și infrastructură, cum ar fi cele de energie, transport, telecomunicații și, în unele cazuri, și de hidrocarburi, alte industrii extractive, tehnologii și finanțe. Performanța întreprinderilor de stat este astfel foarte importantă pentru segmentele largi de populație și alte părți ale sectorului de afaceri. În consecință, buna guvernanță a întreprinderilor de stat este este foarte importantă pentru asigurarea contribuției lor pozitive la obiectivele de politică publică, dezvoltare durabilă, inclusiv tranziția la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficiență economică și competitivitate. Experiența ne-a arătat că dezvoltarea bazată pe piață este cel mai eficient model de alocare eficientă a resurselor. O serie de țări sunt în curs de reformare a modului în care își organizează și gestionează dreptul de proprietate asupra întreprinderile de stat și au implementat, în multe cazuri, cele mai bune practici internaționale, cum ar fi prezentul Ghid, ca punct de plecare sau chiar punct de referință. Ghidul are scopul: (i) de a profesionaliza statul, în calitate de acționar; (ii) de a face ca întreprinderile de stat să desfășoare activități cu aceeași eficiență, transparență, integritate și responsabilitate cu care desfășoară activități întreprinderile private care au implementate bune practici; (iii) de a se asigura că, între întreprinderile de stat și întreprinderile private, competiția se desfășoară în condiții de concurență echitabile; și (iv) de a contribui la sustenabilitatea, reziliența și crearea de valoare economică pe termen lung a întreprinderilor de stat.
Ghidul nu abordează problema dacă anumite activități sunt mai bine plasate în proprietate publică sau privată, ceea ce depinde de un număr de factori care au legătură cu economia națională, precum și cu alegerile în materie de politică națională. Cu toate acestea, dacă un guvern decide să înstrăineze întreprinderile de stat, atunci o condiție prealabilă importantă a privatizării eficiente din punct de vedere economic este o bună guvernanță corporativă, susținută de niveluri ridicate de transparență și integritate, ceea ce îmbunătățește evaluarea întreprinderilor de stat și, prin urmare, crește veniturile fiscale rezultate din procesul de privatizare.
Argumentul pentru proprietatea de stat a întreprinderilor variază în rândul țărilor și industriilor. În mod specific, se poate spune că acesta cuprinde un amestec de interese sociale, economice și strategice. Exemplele includ obiectivele de politică publică, dezvoltarea regională și durabilă, furnizarea de bunuri și servicii publice, precum și existența așa-numitelor monopoluri „naturale” în care concurența nu este considerată fezabilă. Cu toate acestea, în ultimele decenii, globalizarea piețelor, schimbările tehnologice și dereglementarea piețelor anterior monopoliste au condus la reajustarea și restructurarea sectorului de stat în multe țări. În plus, participarea întreprinderilor de stat la comerțul și investițiile internaționale a crescut semnificativ. O dată ce întreprinderile de stat s-au implicat, în furnizarea de infrastructuri de bază sau alte servicii publice de pe piețele lor naționale, a crescut importanța respectivă a proprietății de stat. Întreprinderile de stat devin actori din ce în ce mai importanți pe piața mondială, inclusiv cele care activează în sectoare strategice ale economiei și care sunt relevante pentru tranziția la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. În tandem cu această dezvoltare este proliferarea vehiculelor investiționale de stat și a societăților holding, care aduce complexitate relației dintre guverne și întreprinderile pe care le dețin. Aceste dezvoltări sunt examinate într-un număr de rapoarte OCDE care au servit ca feedback pentru acest Ghid.
Întreprinderile de stat se confruntă cu provocări diferite în materie de guvernanță. Pe de o parte, întreprinderile de stat pot suferi din cauza unor intervenții practice și motivate politic nejustificate ale acționarilor, ceea ce are drept rezultat linii neclare de responsabilitate, lipsa responsabilității și integrității și pierderea eficienței în operațiunile întreprinderilor.
Pe de altă parte, lipsa oricărei supravegheri care se datorează dreptului de proprietate prea pasiv sau îndepărtat al statului poate slăbi stimulentele întreprinderilor de stat și ale personalului acestora în vederea desfășurării activității în interesul superior al întreprinderii și al publicului larg, care este format din acționarii lor finali, și poate crește probabilitatea unui comportament interesat din partea persoanelor din interiorul întreprinderilor. De asemenea, conducerea întreprinderilor de stat poate fi protejată împotriva a doi factori de disciplinare care sunt considerați esențiali pentru gestionarea politicilor în companiile din sectorul privat, respectiv posibilitatea preluării și a falimentului. La nivelul statului, aplicarea legilor și reglementărilor comerciale împotriva întreprinderilor de stat poate crea provocări unice din cauza divergenței intra-guvernamentale create de organele de reglementare, care introduce acțiuni de executare împotriva entităților controlate de guvern. Alte probleme legate de guvernanță apar atunci când întreprinderile de stat îndeplinesc un rol de politică publică, împreună cu alte activități; sau a căror concentrare în anumite sectoare face ca întreprinderile de stat să fie mai susceptibile la anumite riscuri și oportunități în desfășurarea activității în conformitate cu o bună conduită profesională responsabilă și cu standardele înalte de integritate, astfel cum sunt prevăzute în standardele OCDE relevante.
În mod fundamental, dificultățile legate de guvernanța corporativă rezultă din faptul că responsabilitatea pentru performanța întreprinderilor de stat presupune un lanț complex de agenți (conducere, consiliul de administrație, entități care dețin participații, ministere, guvern și legiuitori), fără a fi clar și ușor identificabili sau cu mandanți de la distanță; părțile au conflicte de interese intrinseci care ar putea motiva deciziile ce au la bază alte criterii decât interesul superior al întreprinderii și publicului larg, care constituie acționarii ei. Abordarea acestei rețele complexe de responsabilități pentru a se asigura decizii eficiente și o bună guvernanță corporativă a întreprinderilor de stat necesită o atenție deosebită asupra acelorași trei principii, care sunt de o importanță capitală pentru un mediu atractiv de investiții și pentru neutralitate concurențială: transparență, evaluare și coerență a politicilor.
Ghidul privind guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat (Ghidul) a fost elaborat pentru prima dată în anul 2005 pentru a aborda aceste provocări și a fost revizuit în anul 2015. În anul 2022, Comitetul de Guvernanță Corporativă OCDE a solicitat grupului său de lucru secundar pentru proprietatea statului și practici de privatizare să examineze și să revizuiască acest instrument ținând cont de natura schimbătoare a peisajului de guvernanță corporativă și aproape două decenii de experiență dobândită în implementarea lui, să se asigure că este adecvat pentru scopul acestuia și că este complementar altor standarde OCDE. Printr-o serie de rapoarte, s-a realizat anterior un bilanț al schimbărilor efectuate în acordurile de guvernanță corporativă și proprietate a statului în țările OCDE și țările partenere din anul 2005. Reformele au avut drept rezultat, printre altele, drepturi de proprietate mai profesionalizate și mai active, prin care întreprinderile de stat sunt expuse la aceleași standarde de transparență și responsabilitate la care sunt expuse societățile cotate la bursă și prin care se pun la dispoziție consiliilor de administrație niveluri corespunzătoare de autonomie și independență, pentru a se asigura că acestea adaugă valoare. În ciuda bunelor practici, nivelul de implementare a Ghidului se modifică, în continuare, considerabil între jurisdicții. Pe baza acestuia, grupul de lucru a concluzionat că Ghidul trebuie să continue să stabilească standarde ridicate pentru guverne și să continue să servească ca standard internațional principal conceput pentru a ajuta decidenții să reformeze întreprinderile de stat.
Ghidul are scopul de a oferi decidenților o referință importantă, aspirațională și flexibilă pentru a-și dezvolta cadrele privind dreptul de proprietate asupra întreprinderilor de stat, guvernanța și rolul întreprinderilor de stat pe piață. Ghidul nu este obligatoriu și nu are scopul să ofere prevederi detaliate pentru legislația națională. Ghidul nu înlocuiește și nici nu ar trebui să se considere că prevalează asupra legilor și reglementărilor naționale. Ghidul caută să identifice cele mai bune practici și sugerează mai multe mijloace de realizare a rezultatelor dorite, care implică, în mod specific, elemente de elaborare a politicilor, legislație, reglementare, norme, acorduri de autoreglementare și angajamente voluntare. Implementarea Ghidului într-o jurisdicție va depinde de politica sa, de contextul juridic și de reglementare, de dimensiune, de circumstanțe și de orientarea comercială a întreprinderilor de stat și de alți factori conecși care ar putea fi relevanți pentru implementarea Ghidului.
În îndeplinirea responsabilităților lor în materie de proprietate, guvernele pot beneficia și de următoarele recomandări, și anume Principiile G20/OCDE de guvernanță corporativă (Principii) [OCDE/LEGAL/0413], în forma revizuită, și Ghidul OCDE privind combaterea corupției și integritatea în întreprinderile de stat (Ghidul ACI) [OCDE/LEGAL/0451]. Ghidul este conceput să completeze Principiile și Ghidul ACI, fiind în totalitate compatibil. Alte instrumente juridice OCDE relevante includ Declarația OCDE privind investițiile internaționale și întreprinderile multinaționale [OCDE/LEGAL/0144], din care Ghidul OCDE pentru întreprinderile multinaționale privind conduită profesională responsabilă face parte integrantă, și Recomandarea OCDE privind neutralitatea concurențială [OCDE/LEGAL/0462].
De asemenea, îndrumările suplimentare pot fi căutate în alte surse, cum ar fi Cadrul politic al OCDE pentru investiții și Setul de instrumente OCDE pentru evaluarea concurenței. Ghidul include recomandări referitoare la modul în care guvernele se pot asigura că întreprinderile de stat sunt cel puțin la fel de responsabile față de publicul larg cum trebuie să fie o societate cotată la bursă față de acționarii ei.
Restul documentului este împărțit în două părți principale. Ghidul prezentat în prima parte include următoarele capitole: I) Argumentele pentru proprietatea de stat; II) Rolul statului în calitate de acționar; III) Întreprinderile de stat pe piață; IV) Tratamentul echitabil al acționarilor și al altor investitori; V) Divulgare, transparență și responsabilitate; VI) Componența și responsabilitățile consiliilor de administrație ale întreprinderilor de stat; și VII) Întreprinderile de stat și sustenabilitatea. Fiecare capitol este urmat de un singur Ghid care apare având caractere italice îngroșate și este urmat de un număr de ghiduri justificative și de sub-ghidurile acestora, având caractere îngroșate. În cea de-a doua parte, Ghidul este completat de adnotări care conțin comentarii referitoare la Ghid și sub-ghiduri și are scopul de a ajuta cititorii să înțeleagă raționamentele acestuia. De asemenea, adnotările pot conține descrieri ale tendințelor dominante sau emergente și oferă o gamă de metode de implementare și exemple care pot fi utile pentru operaționalizarea Ghidului. De asemenea, Ghidul este suplimentat cu îndrumări de implementare mai detaliate, care pot fi găsite în rapoartele și publicațiile OCDE.