În cazul în care întreprinderile de stat sunt cotate la bursă sau includ alți investitori decât cei de stat în rândul acționarilor lor, statul și întreprinderile trebuie să recunoască drepturile tuturor acționarilor, inclusiv cele ale acționarilor minoritari și străini, și să asigure tratamentul echitabil și accesul egal al acționarilor la datele societății.
Statul are interesul să se asigure că toți acționarii sunt tratați în mod echitabil în toate întreprinderile în care are o participație. Reputația statului în acest sens va influența capacitatea întreprinderii de stat de a atrage fonduri externe și evaluarea întreprinderii. Prin urmare, trebuie să se asigure că alți acționari nu percep statul ca pe un acționar opac, imprevizibil și incorect. Dimpotrivă, statul trebuie să se impună ca un exemplu și să urmeze cele mai bune practici în ceea ce privește tratamentul acționarilor.
IV.A. Statul trebuie să depună eforturi pentru a implementa în întregime Principiile G20/OCDE de guvernanță corporativă, atunci când nu este unicul acționar al întreprinderilor de stat, și toate secțiunile relevante, atunci când este unicul acționar al întreprinderilor de stat.
În ceea ce privește protecția acționarului, aceasta include:
IV.A.1. Statul și întreprinderile de stat trebuie să se asigure că toți acționarii sunt tratați în mod echitabil.
Ori de câte ori o parte a capitalului unei întreprinderi de stat este deținută de acționari privați, în mod instituțional sau individual, statul trebuie să le recunoască drepturile. Alți acționari decât cei de stat trebuie să fie protejați, în special, împotriva acțiunii abuzive a statului, în calitate de acționar, și trebuie să aibă mijloace eficiente de compensare pentru încălcarea drepturilor lor, la un cost rezonabil și fără întârzieri excesive. În plus, acționarii privați nu trebuie să fie expropriați de acționarul de stat fără un motiv întemeiat și o remunerație conformă cu piața. Utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate, manipularea pieței și abuzul de informații privilegiate trebuie să fie interzise. Drepturile de preempțiune și majoritatea calificată pentru anumite decizii ale acționarilor pot fi și mijloace utile ex ante de asigurare a protecției acționarilor minoritari. Trebuie să se acorde o atenție deosebită protecției acționarilor în cazul privatizării parțiale a întreprinderilor de stat.
În calitate de acționar dominant, statul este, în multe cazuri, capabil să ia decizii în cadrul adunărilor generale ale acționarilor, fără acordul altor acționari. De obicei, acesta poate să decidă componența consiliului de administrație. În timp ce o astfel de putere de decizie este un drept legitim care derivă din dreptul de proprietate, este important ca statul să nu abuzeze de rolul lui, în calitate de acționar dominant, de exemplu prin urmărirea obiectivelor care nu sunt în interesul întreprinderii și, prin urmare, sunt în detrimentul altor acționari. Abuzul poate apărea prin tranzacții necorespunzătoare cu părți afiliate, decizii de afaceri părtinitoare sau schimbări ale structurii de capital care favorizează acționarii majoritari.
Entitatea-acționar trebuie să elaboreze ghiduri cu privire la tratamentul echitabil al altor acționari decât cei de stat. Aceasta trebuie să se asigure că întreprinderile de stat individuale și, în special, consiliile lor de administrație cunosc pe deplin importanța relației cu acționarii și sunt activi în vederea îmbunătățirii acesteia.
Atunci când statul poate să exercite un grad de control care depășește acționariatul, există un potențial de abuz. Utilizarea acțiunilor privilegiate trebuie să se limiteze la cazurile în care acestea sunt strict necesare pentru a proteja anumite interese publice esențiale, cum ar fi cele referitoare la protecția securității publice și proporțional cu urmărirea acestor obiective. În plus, guvernele trebuie să facă publică existența unor acorduri ale acționarilor și structuri de capital care îi permit unui acționar să își exercite un grad de control asupra companiei disproporțional cu participarea acționarilor la capitalul social al întreprinderii.
IV.A.2. Întreprinderile de stat trebuie să respecte un grad de transparență ridicat, inclusiv divulgarea egală și simultană a informațiilor actualizate către toți acționarii.
O condiție esențială pentru protecția acționarilor este să se asigure un grad ridicat de transparență. De regulă, informațiile importante ar trebui raportate simultan tuturor acționarilor pentru a se asigura tratamentul echitabil al acestora, inclusiv informațiile privind situația financiară, performanța, sustenabilitatea, dreptul de proprietate și guvernanța întreprinderii de stat. De asemenea, include raportarea simultană și la timp a evoluțiilor semnificative care apar între rapoartele obișnuite. În plus, trebuie să se facă publice orice acorduri ale acționarului, inclusiv acorduri de informare care includ membrii consiliului de administrație.
Acționarii minoritari și alți acționari trebuie să aibă acces la toate informațiile necesare pentru a putea să ia decizii informate cu privire la investiții. Între timp, acționarii importanți, inclusiv entitatea-acționar, trebuie să nu abuzeze de informațiile pe care le-ar putea obține în calitate de acționari majoritari sau membrii ai consiliului de administrație. Pentru întreprinderile de stat necotate la bursă, alți acționari sunt de obicei bine identificați și adesea au acces privilegiat la informații, de exemplu prin intermediul unor locuri în consiliile de administrație. Cu toate acestea, indiferent de calitatea și completitudinea cadrului juridic și de reglementare referitor la divulgarea informațiilor, entitatea-acționar trebuie să se asigure că toate întreprinderile de stat, în care statul are acțiuni, implementează mecanisme și proceduri pentru a garanta accesul ușor și echitabil la informații de către toți acționarii. Trebuie acordată o atenție deosebită pentru a se asigura că atunci când întreprinderile de stat sunt parțial privatizate, statul, în calitate de acționar, nu trebuie să fie implicat în deciziile societății sau să acceseze alte informații decât ceea ce oferă acționariatul ca un drept.
IV.A.3. Întreprinderile de stat trebuie să dezvolte o politică activă de comunicare și consultare cu toți acționarii.
Întreprinderile de stat, inclusiv orice întreprindere în care statul este acționar minoritar, trebuie să-și identifice acționarii și să îi informeze corespunzător, la timp și în mod sistematic despre evenimentele semnificative și adunările viitoare ale acționarilor. De asemenea, trebuie să le furnizeze suficiente informații de context despre aspecte care vor face obiectul deciziei, care este fiabilă, comparabilă și suficientă pentru a lua hotărâri informate. Consiliile întreprinderii de stat sunt responsabile pentru asigurarea faptului că întreprinderea își îndeplinește obligațiile în ceea ce privește informațiile transmise tuturor acționarilor, inclusiv investitorilor instituționali. Acționând astfel, întreprinderile de stat nu trebuie să aplice doar cadrul legal și de reglementare existent, însă sunt încurajate să meargă dincolo de acesta, atunci când este relevant, pentru a construi credibilitatea și încrederea cu privire la evitarea cerințelor excesiv de împovărătoare. În cazul în care este posibil, consultarea activă cu acționarii minoritari va ajuta la îmbunătățirea procesului decizional și la acceptarea deciziilor importante. Alte îndrumări sunt oferite în prevederile relevante ale Principiilor G20/OCDE de guvernanță corporativă.
IV.A.4. Participarea și exercitarea dreptului de vot sau a altor drepturi ale tuturor acționarilor, inclusiv ale celor minoritari, în cadrul adunărilor acționarilor trebuie înlesnite, astfel încât să participe la deciziile fundamentale ale întreprinderii, cum ar fi alegerea consiliului de administrație. Adunările generale ale acționarilor care permit participarea acționarilor la distanță ar trebui să fie permise de jurisdicții, ca mijloc de înlesnire și reducere a costurilor de participare și angajament ale acționarilor. Aceste adunări trebuie să fie organizate într-un mod în care să asigure accesul egal la informații și oportunități de participare tuturor acționarilor.
Acționarii minoritari pot fi îngrijorați cu privire la deciziile efective care se iau în afara adunărilor acționarilor întreprinderii de stat sau a adunărilor consiliului de administrație. Aceasta este o preocupare legitimă a societăților cotate la bursă cu acționar semnificativ sau majoritar, însă poate fi o problemă și în societățile în care statul este acționar dominant. Ar putea fi potrivit ca statul, în calitate de acționar, să asigure, din nou, acționarii minoritari că interesele lor sunt luate în considerare. În situațiile în care poate exista un conflict între interesul statului și cele ale acționarilor minoritari, cum ar fi tranzacțiile cu părțile afiliate, trebuie să se ia în considerare implicarea acționarilor minoritari în procesul de aprobare al acestor tranzacții.
Dreptul de a participa la adunările generale ale acționarilor este un drept fundamental al acționarului. Pentru a încuraja acționarii minoritari să participe activ la adunările generale ale acționarilor întreprinderilor de stat și să înlesnească exercitarea drepturilor lor (de exemplu, prin adresarea unor întrebări consiliului de administrație, introducerea unor elemente pe ordinea de zi a adunărilor generale și propunerea unor hotărâri), întreprinderile de stat ar putea adopta mecanisme specifice. Acestea ar putea include majoritatea calificată pentru anumite decizii ale acționarilor și, dacă se consideră utilă în funcție de circumstanțe, posibilitatea de a utiliza reguli electorale speciale, cum ar fi votul cumulativ. Măsurile suplimentare trebuie să includă înlesnirea votului în lipsă sau dezvoltarea utilizării unor mijloace electronice ca mod de a reduce costurile de participare. În plus, participarea angajat-acționar la adunările generale ale acționarilor ar putea fi facilitată, de exemplu, de colectarea voturilor prin reprezentați de la angajați-acționari.
Este important ca orice mecanism special pentru protecția acționarilor minoritari să fie echilibrat cu atenție. Trebuie să susțină toți acționarii minoritari și, în niciun caz, să contrazică conceptul de tratament echitabil. Nu trebuie să împiedice statul, în calitate de acționar majoritar, să își exercite influența legitimă asupra deciziilor și nici să le permită acționarilor majoritari să întârzie în mod nejustificat procesul decizional.
Adunările generale ale acționarilor virtuale sau hibride (în care anumiți acționari participă la adunare fizic, iar alți acționari participă virtual) pot ajuta la îmbunătățirea angajamentului acționarilor prin reducerea timpului și costurilor de participare. În cadrul juridic și de reglementare nu ar trebui să existe obstacole în calea organizării unor astfel de adunări, cu condiția ca acestea să se desfășoare într-un mod care să asigure egalitatea de tratament, accesul la informații și oportunitățile de participare și de exercitare a dreptului de vot și a altor drepturi de către toți acționarii. În plus, este necesar să se acorde atenția cuvenită pentru a se asigura că adunările la distanță nu diminuează posibilitatea acționarilor minoritari de a se implica și de a adresa întrebări consiliilor de administrație și conducerii, în comparație cu adunările fizice. Alte îndrumări, inclusiv cu privire la selectarea și utilizarea furnizorilor de platforme virtuale, sunt prevăzute în Principiile G20/OCDE de guvernanță corporativă.
IV.A.5. Tranzacțiile dintre stat și întreprinderile de stat, precum și între întreprinderi de stat, trebuie să fie efectuate conform condițiilor compatibile cu piața.
Pentru a asigura tratamentul echitabil al tuturor acționarilor, tranzacțiile dintre stat și întreprinderile de stat, inclusiv instituțiile financiare de stat, trebuie să fie efectuate conform considerentelor de ordin comercial. Din punct de vedere conceptual, acest aspect este legat de problema tranzacțiilor abuzive între părți afiliate, dar diferă în măsura în care „părțile afiliate” sunt mult mai slab definite în cazul proprietății de stat. În general, întreprinderile de stat sunt persoane juridice autonome, care pot face obiectul și pot fi protejate de statul de drept general în țările în care își desfășoară activitatea. Statul de drept ar trebui să se extindă la prevenirea utilizării abuzive a întreprinderilor de stat ca mijloace de finanțare politică, de clientelism sau de îmbogățire personală sau a părților afiliate.
Guvernului i se recomandă să asigure consecvența cu piața a tuturor tranzacțiilor de către întreprinderile de stat cu statul și entitățile controlate de stat și, după caz, să le testeze probitatea. Această chestiune este în continuare legată de obligațiile consiliului de administrație discutate în alte părți ale acestui Ghid, deoarece protecția tuturor acționarilor este o obligație clar formulată de loialitate a membrilor consiliului de administrație față de întreprindere și acționarii acesteia.
IV.B. Codurile naționale de guvernanță corporativă trebuie respectate de către toate întreprinderile de stat cotate la bursă și, în măsura în care este posibil, necotate la bursă.
Majoritatea țărilor dispun de coduri de guvernanță corporativă pentru întreprinderile cotate la bursă. Cu toate acestea, mecanismele lor de implementare diferă în mod semnificativ, unele dintre ele fiind pur consultative, altele fiind implementate (de către piețele de titluri de capital sau organele de reglementare a piețelor valorilor mobiliare) pe baza principiului „aplică sau explică”, altele fiind însă obligatorii. O premisă de bază a Ghidului este aceea că întreprinderile de stat trebuie să se supună standardelor de guvernanță bazate pe cele mai bune practici ale întreprinderilor cotate la bursă. Acest lucru implică faptul că atât întreprinderile de stat cotate la bursă, cât și cele necotate trebuie întotdeauna să respecte codul național de guvernanță corporativă, indiferent de cât de „obligatorii” din punct de vedere legal sunt, ceea ce le permite acționarilor, pieței și părților interesate relevante să evalueze alinierea unei întreprinderi de stat la codul relevant.
IV.C. În cazul în care întreprinderile de stat sunt obligate să îndeplinească obiectivele de politică publică care au un efect semnificativ asupra performanței, rezultatelor și viabilității întreprinderii, informațiile adecvate despre acestea ar trebui să fie puse la dispoziția publicului și a altor acționari decât cei de stat, în orice moment.
Ca parte a angajamentului său de a asigura un grad ridicat de transparență încheiat cu toți acționarii, statul trebuie să se asigure că informațiile semnificative cu privire la orice obiective de politică publică pe care o întreprindere de stat se așteaptă să le îndeplinească, precum și cu privire la argumentele lor, sunt divulgate altor acționari decât cei de stat și publicului, în conformitate cu legile privind concurența, în măsura în care acest lucru poate afecta evaluarea întreprinderii. Tuturor acționarilor trebuie să li se divulge informații relevante la momentul investiției și să li se pună la dispoziție, în mod continuu și în formă actualizată, pe întreaga durată a investiției.
IV.D. În cazul în care întreprinderile de stat se implică în proiecte de cooperare, cum ar fi asocieri în participațiune și parteneriate public-private, părțile contractante trebuie să se asigure că drepturile și obligațiile contractuale sunt respectate și că litigiile sunt soluționate în timp util și în mod obiectiv.
Atunci când întreprinderile de stat se implică în proiecte de cooperare cu parteneri privați, trebuie să se vegheze la respectarea drepturilor contractuale ale tuturor părților și să se asigure mecanismele efective de compensare și/sau soluționare a litigiilor. Aceste acorduri nu trebuie utilizate ca mecanisme de forțare sau constrângere a transferului de tehnologie de la partenerii privați la întreprinderile de stat. Se pot aplica alte standarde OCDE relevante privind guvernanța publică a parteneriatelor public-private și guvernanța infrastructurii. Una dintre recomandările esențiale din aceste standarde este aceea că trebuie să se vegheze la monitorizarea și gestionarea oricărui risc fiscal implicit sau explicit pentru guvern, care rezultă din parteneriate public-private sau alte acorduri pe care le încheie întreprinderea de stat. Aceste procese de cooperare și asocieri în participațiune încheiate de întreprinderile de stat trebuie să fie conforme cu politica de proprietate de stat, fără a aduce atingere cadrului de drept comun al societăților comerciale privind competențele și responsabilitatea consiliului de administrație al întreprinderii de stat.
În plus, acordurile formale dintre stat și parteneri privați sau dintre întreprinderea de stat și parteneri privați trebuie să specifice clar responsabilitățile respective ale partenerilor din proiect în cazul unor evenimente neprevăzute și, în același timp, trebuie să existe suficientă flexibilitate pentru a renegocia contractul, în caz de nevoie. Mecanismele de soluționare a litigiilor trebuie să asigure faptul că orice litigii care apar pe durata proiectului sunt abordate într-un mod corect și la timp, fără a aduce atingere altor căi de atac.