Liniile directoare OCDE pentru combaterea trucării licitațiilor în procedurile de achiziții publice (Actualizare 2025)

Sinteză

Trucarea licitațiilor are loc atunci când companiile, care în mod normal se așteaptă să fie concurente, conspiră pentru a crește prețurile sau pentru a scădea calitatea ofertelor lor. Recomandarea OCDE privind combaterea trucării licitațiilor în domeniul achizițiilor publice [OCDE-LEGAL-0396] (denumită în continuare „Recomandarea”) stabilește o serie de principii pentru a ajuta membrii și nemembrii OCDE care au aderat la Recomandare (denumiți în continuare „aderenții”) să prevină și să detecteze manipularea licitațiilor în cadrul achizițiilor publice. Recomandarea urmărește să sporească competitivitatea achizițiilor publice și să consolideze asigurarea respectării legislației în materie de concurență.

Recomandarea recunoaște faptul că trucarea licitațiilor este „una dintre cele mai flagrante încălcări ale legislației în materie de concurență care aduce prejudicii achizitorului public prin creșterea prețurilor, reducerea calității, stabilirea de restricții sau cote de producție sau împărțirea sau divizarea piețelor, făcând astfel ca bunurile și serviciile să nu fie disponibile sau să fie inutil de costisitoare pentru achizitorii publici, în detrimentul utilizatorilor finali de bunuri și servicii publice, precum și al contribuabililor”. Comitetul recomandă ca aderenții să își evalueze legislația și practicile în materie de achiziții publice pentru a se asigura că acestea nu facilitează în mod neintenționat coluziunea. De asemenea, recomandă luarea de măsuri pentru a face ca sistemele de coluziune să fie dificil de stabilit și de menținut, precum și pentru a sensibiliza publicul cu privire la semnele și modelele care pot indica o coluziune (semnale de alertă), astfel încât activitățile suspecte să fie identificate și investigate.

Liniile directoare sprijină punerea în aplicare a Recomandării. Acestea oferă orientări detaliate autorităților publice, în special autorităților din domeniul concurenței și funcționarilor responsabili cu achizițiile publice, cu privire la modul de prevenire și detectare a trucării licitațiilor. Deși se adresează autorităților publice, explicarea riscurilor de trucare a licitațiilor și beneficiile respectării Liniilor directoare sunt relevante atât pentru autoritățile contractante din mediul public cât și pentru entitățile private care organizează proceduri de achiziție.

Mesajele-cheie ale Liniilor directoare

Trucarea licitațiilor poate lua mai multe forme. Trucarea ofertelor constă adesea în următoarele strategii: ofertarea închisă (depunerea ofertelor pe care achizitorul nu le poate accepta, pentru a da impresia unei concurențe reale), reținerea de la ofertare (abținerea de la licitare sau retragerea ofertelor astfel încât o anumită societate ofertantă să câștige), rotația ofertelor (societățile care pe rând sunt ofertantul câștigător) sau alocarea pieței (împărțirea pieței și acceptarea de a nu concura pentru anumiți clienți, regiuni, licitații sau produse). Aceste strategii nu sunt singurele și nu se exclud reciproc; Acestea pot fi utilizate împreună și în orice combinație.

Anumiți factori legați de cerere și ofertă pot facilita coluziunea. De exemplu, concentrarea ridicată a pieței, simetria participanților pe piață, intrarea redusă sau dificilă pe piață și nivelul scăzut de inovare sunt factori din perspectiva ofertei care pot facilita formarea cartelurilor de trucare a licitațiilor. Factorii de facilitare a coluziunii din perspectiva cererii includ cererea previzibilă și ofertarea repetitivă. Autoritățile de achiziții publice ar trebui să înțeleagă caracteristicile pieței pe care cumpără și să fie deosebit de vigilente atunci când sunt prezenți factori de facilitare.

Riscurile de trucare a licitațiilor pot fi reduse dacă licitațiile publice sunt concepute cu atenție. Liniile directoare includ o listă de proiectare a licitațiilor, care detaliază o serie de măsuri menite să contribuie la planificarea și desfășurarea achizițiilor publice într-un mod care să limiteze riscurile de manipulare a ofertelor. Astfel de măsuri includ înțelegerea pieței și a potențialilor furnizori; adoptarea unor cerințe de participare a ofertanților și a unor criterii de atribuire a contractelor favorabile concurenței; utilizarea procedurilor de achiziție publică electronice; avertizarea ofertanților cu privire la existența și amploarea sancțiunilor pentru trucarea licitațiilor.

Semnele de trucare a licitațiilor (semnale de alertă) ar trebui înțelese astfel încât să poată fi identificate și raportate autorității de concurență. Acordurile de trucare a licitațiilor sunt dificil de detectat, deoarece sunt de obicei negociate în secret. Liniile directoare includ o listă de detectare a trucării licitațiilor, care stabilește semnale de alertă pentru a contribui la identificarea și raportarea schemelor de trucare a licitațiilor. Semnalele de alertă includ modele neobișnuite de licitare sau de stabilire a prețurilor sau comportamente ori declarații suspecte ale ofertanților. Se recomandă verificarea suspiciunilor grave de trucare a licitațiilor la autoritatea competentă în materie de concurență.

Funcționarii responsabili cu achizițiile publice ar trebui să fie informați cu privire la cerințele legislației în materie de concurență în domeniul achizițiilor publice. Programele de formare pentru funcționarii responsabili cu achizițiile publice cu privire la detectarea licitațiilor trucate și a cartelurilor, precum și cu privire la instrucțiuni pentru combaterea trucării licitațiilor în conformitate cu prezentele Linii directoare pot fi utile.

Trucarea licitațiilor poate merge mână în mână cu alte încălcări ale legii, cum ar fi corupția și frauda. Acest lucru necesită educarea reciprocă a autorităților de aplicare a legii cu privire la mandatele lor și promovarea unei cooperări strânse între acestea.

Autoritățile de concurență ar trebui să coopereze, în mod oficial sau informal sau ambele, cu autoritățile competente în materie achizițiilor publice și cu alte autorități publice, în vederea punerii în aplicare a încurajării autorităților de concurență de a „dezvolta parteneriate cu autoritățile contractante și cu alte autorități relevante, cum ar fi autoritățile anticorupție și de audit, precum și cu procurorii (dacă este cazul)”. În special, Liniile directoare conțin o secțiune privind importanța relațiilor interinstituționale, inclusiv schimbul de date, informații și experiențe, înființarea de grupuri de lucru și facilitarea schimburilor de personal, precum și punerea în aplicare a instrumentelor de cooperare interne și/sau internaționale.