Trucarea licitațiilor poate lua mai multe forme. Trucarea ofertelor constă adesea în următoarele strategii: ofertarea închisă (depunerea ofertelor pe care achizitorul nu le poate accepta, pentru a da impresia unei concurențe reale), reținerea de la ofertare (abținerea de la licitare sau retragerea ofertelor astfel încât o anumită societate ofertantă să câștige), rotația ofertelor (societățile care pe rând sunt ofertantul câștigător) sau alocarea pieței (împărțirea pieței și acceptarea de a nu concura pentru anumiți clienți, regiuni, licitații sau produse). Aceste strategii nu sunt singurele și nu se exclud reciproc; Acestea pot fi utilizate împreună și în orice combinație.
Anumiți factori legați de cerere și ofertă pot facilita coluziunea. De exemplu, concentrarea ridicată a pieței, simetria participanților pe piață, intrarea redusă sau dificilă pe piață și nivelul scăzut de inovare sunt factori din perspectiva ofertei care pot facilita formarea cartelurilor de trucare a licitațiilor. Factorii de facilitare a coluziunii din perspectiva cererii includ cererea previzibilă și ofertarea repetitivă. Autoritățile de achiziții publice ar trebui să înțeleagă caracteristicile pieței pe care cumpără și să fie deosebit de vigilente atunci când sunt prezenți factori de facilitare.
Riscurile de trucare a licitațiilor pot fi reduse dacă licitațiile publice sunt concepute cu atenție. Liniile directoare includ o listă de proiectare a licitațiilor, care detaliază o serie de măsuri menite să contribuie la planificarea și desfășurarea achizițiilor publice într-un mod care să limiteze riscurile de manipulare a ofertelor. Astfel de măsuri includ înțelegerea pieței și a potențialilor furnizori; adoptarea unor cerințe de participare a ofertanților și a unor criterii de atribuire a contractelor favorabile concurenței; utilizarea procedurilor de achiziție publică electronice; avertizarea ofertanților cu privire la existența și amploarea sancțiunilor pentru trucarea licitațiilor.
Semnele de trucare a licitațiilor (semnale de alertă) ar trebui înțelese astfel încât să poată fi identificate și raportate autorității de concurență. Acordurile de trucare a licitațiilor sunt dificil de detectat, deoarece sunt de obicei negociate în secret. Liniile directoare includ o listă de detectare a trucării licitațiilor, care stabilește semnale de alertă pentru a contribui la identificarea și raportarea schemelor de trucare a licitațiilor. Semnalele de alertă includ modele neobișnuite de licitare sau de stabilire a prețurilor sau comportamente ori declarații suspecte ale ofertanților. Se recomandă verificarea suspiciunilor grave de trucare a licitațiilor la autoritatea competentă în materie de concurență.
Funcționarii responsabili cu achizițiile publice ar trebui să fie informați cu privire la cerințele legislației în materie de concurență în domeniul achizițiilor publice. Programele de formare pentru funcționarii responsabili cu achizițiile publice cu privire la detectarea licitațiilor trucate și a cartelurilor, precum și cu privire la instrucțiuni pentru combaterea trucării licitațiilor în conformitate cu prezentele Linii directoare pot fi utile.
Trucarea licitațiilor poate merge mână în mână cu alte încălcări ale legii, cum ar fi corupția și frauda. Acest lucru necesită educarea reciprocă a autorităților de aplicare a legii cu privire la mandatele lor și promovarea unei cooperări strânse între acestea.
Autoritățile de concurență ar trebui să coopereze, în mod oficial sau informal sau ambele, cu autoritățile competente în materie achizițiilor publice și cu alte autorități publice, în vederea punerii în aplicare a încurajării autorităților de concurență de a „dezvolta parteneriate cu autoritățile contractante și cu alte autorități relevante, cum ar fi autoritățile anticorupție și de audit, precum și cu procurorii (dacă este cazul)”. În special, Liniile directoare conțin o secțiune privind importanța relațiilor interinstituționale, inclusiv schimbul de date, informații și experiențe, înființarea de grupuri de lucru și facilitarea schimburilor de personal, precum și punerea în aplicare a instrumentelor de cooperare interne și/sau internaționale.
