S-a construit un model de simulare pentru a evalua impacturile reformei fiscale de mediu în sectorul clădirilor rezidențiale asupra a trei rezultate: venituri, emisii și efecte distributive. Analiza evaluează trei scenarii – introducerea EU ETS2, o reformă a accizelor și o taxă pentru emisii poluante – în comparație cu o linie de referință în timp.
ETS2 reduce emisiile de CO₂, dar nu duce la reduceri semnificative ale emisiilor poluante provenite din încălzirea cu lemne, în conformitate cu ipotezele actuale. Începând cu 2028, ETS2 oferă un semnal de preț al carbonului pentru consumul de energie în sectorul rezidențial, ducând la reduceri ale emisiilor de CO₂, dar nu are un impact direct asupra emisiilor de PM₂,₅. Având în vedere costurile ridicate ale acestor emisii, ar fi justificată adoptarea unui instrument separat.
O reformă a accizelor extinde baza de impozitare la cărbune, gaze naturale, GPL și biomasă și corelează cotele mai îndeaproape cu conținutul energetic al sursei de energie. Prin îmbunătățirea certitudinii prețurilor și alinierea stimulentelor între sursele de energie, reforma sprijină reducerile de CO₂ dincolo de ETS2, oferind în același timp o reducere suplimentară a PM₂,₅ în conformitate cu ipotezele actuale.
Scenariile care scutesc lemnul de foc de impozitare (cum este cazul scenariului ETS2) sau care aplică creșteri relativ limitate ale cotelor (cum este cazul scenariului de reformă a accizelor) creează riscul apariției unor efecte de substituție care denaturează piața. În funcție de specificațiile modelului, acest lucru încurajează trecerea la combustibili mai poluanți, ceea ce ar putea agrava calitatea aerului la nivel local.
O taxă pentru emisii poluante ar putea genera reduceri suplimentare ale PM₂,₅ și ar limita distorsiunile, dar riscă să crească semnificativ povara asupra consumatorilor pe termen scurt și pentru administrație în ceea ce privește punerea în aplicare. Aplicarea taxei asupra tuturor produselor energetice atenuează efectele de substituție și contribuie la reducerea PM₂,₅. În conformitate cu ipotezele actuale, o astfel de taxă apropie România de plafonul național de emisii pentru PM₂,₅, deși rămân necesare politici complementare substanțiale. Taxele naționale pe poluarea atmosferică, cu o structură simplă, pot fi mai puțin complexe din punct de vedere administrativ decât taxele specifice unei anumite locații, dar nu vor reflecta costurile externe specifice locației și vor avea impacturi distributive semnificative.
Înțelegerea impacturilor distributive poate ajuta la elaborarea unor măsuri de sprijin direcționate și a altor politici complementare. În conformitate cu ipotezele actuale, creșterile de prețuri rezultate din reformele fiscale în clădirile rezidențiale afectează în mod disproporționat grupurile cu venituri reduse și gospodăriile rurale din România, subliniind necesitatea unor măsuri de compensare însoțitoare, bine direcționate, și a unor politici complementare care să sprijine aceste gospodării în accesarea unor alternative cu emisii reduse.
Revizuirea politicii de impozitare de mediu din România
Un model de simulare permite evaluarea impactului scenariilor de reformă fiscală de mediu din sectorul clădirilor rezidențiale din România asupra veniturilor fiscale, emisiilor și rezultatelor distributive în timp. Această secțiune prezintă un instrument de simulare destinat studierii scenariilor de politică fiscală și a impacturilor potențiale al acestora asupra veniturilor publice, precum și asupra rezultatelor distributive și de mediu. Secțiunea prezintă structura modelului, inclusiv caracteristicile sale de proiectare și ipotezele de bază, precum și principalele rezultate ale modelării pentru a susține o analiză transparentă și robustă a rezultatelor fiscale, distributive și de mediu ale diferitelor scenarii de reformă fiscală din România. Secțiunea se încheie cu principalele concluzii și recomandări pentru a fundamenta elaborarea și implementarea politicilor. În timp ce aceste recomandări se concentrează pe concluziile scenariilor de politică, recomandări mai ample privind alte politici sunt prevăzute în capitolul 2.
Acest studiu de caz referitor la România oferă informații valoroase cu privire la o abordare de modelare a scenariilor de politică fiscală cu un minim de date de intrare. Acesta prezintă modul în care un instrument simplu de simulare poate fi util pentru a testa scenarii de politică în domeniul taxei de mediu, pe baza datelor de intrare disponibile și a estimărilor existente.
Modelul are ca scop evaluarea modului în care reforma fiscală din sectorul clădirilor rezidențiale poate influența consumul de energie, emisiile și veniturile fiscale într-un cadru de echilibru parțial. Acesta surprinde schimbările comportamentale în consumul de energie legate de reforma fiscală și implicațiile acestora asupra veniturilor publice și a rezultatelor de mediu, adică emisiile de CO₂și PM2,5. În plus, modelul permite determinarea impactului distributiv al reformei asupra gospodăriilor. Figura 3.1 prezintă o imagine de ansamblu a modelului, inclusiv principalele sale date de intrare, impozitele relevante și etapele de estimare relevante.
Notă: Metodologia se bazează pe Stretton (2020[1]) . Elasticitățile prețurilor se referă la elasticitățile pe termen scurt pentru sectorul clădirilor rezidențiale, astfel cum au fost estimate în meta-analiza realizată de Labandeira et al. (2017[2]). Factorii de emisie de CO2 se bazează pe baza de date a factorilor de emisie a IPCC, în timp ce factorii de emisie de PM2,5 se bazează pe AEM (2023[3]) Toate prețurile energiei sunt prețurile din 2024 și se bazează pe prețurile energiei la utilizatorul final ale IEA pentru sectorul rezidențial din România, cu excepția cărbunelui (IEA, 2025[4]) și a lemnului de foc (UNECE/ FAO, 2024[5]). Începând cu 2025, prețurile includ reforma TVA introdusă și modificările ratelor accizelor.
Domeniul de aplicare al modelului este definit de acoperirea sa geografică, orizontul de timp și tipurile de clădiri pe care le include:
Acoperirea geografică a modelului este România.
Orizontul de timp al modelului este 2030. Anul de referință este 2024.
Tipurile de clădiri care nu sunt incluse sunt clădirile rezidențiale. Sunt excluse clădirile publice sau clădirile cu destinație comercială.
Modelul distinge șase surse de energie (GPL, gaz natural, păcură, biomasă solidă, cărbune și energie electrică) și se concentrează pe consumul de energie al gospodăriilor.
Modelul urmează o abordare bazată pe scenarii și ar trebui interpretat ca o analiză de tip „what-if”. În loc să ofere previziuni, analiza explorează evoluțiile potențiale viitoare în baza unor ipoteze clar definite. Analiza scenariilor este un instrument valoros pentru informarea factorilor de decizie cu privire la posibilele oportunități, compromisuri și riscuri în contextul incertitudinii. Aceasta evidențiază rezultatele care ar putea apărea în cadrul unor traiectorii alternative de politici sau al unor răspunsuri comportamentale.
Componenta principală a cadrului analitic este un scenariu de menținere a statu-quo-ului, corespunzător unei traiectorii de tip „With Existing Measures” (WEM) („Cu măsuri existente”). Acest scenariu integrează politicile și măsurile naționale și ale UE aflate în vigoare în prezent. Scenariul WEM include, de asemenea, proiecții privind costurile tehnologiilor în consumul prognozat de energie (Figura 3.2). Ideea care stă la baza acestui exercițiu este de a evalua impactul unei reforme fiscale propuse în raport cu scenariul de menținere a statu-quo-ului. Tendințele anterioare privind consumul de energie se bazează pe Planul Național în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC, 2024[6]). În absența unor proiecții specifice privind consumul de energie în sectorul clădirilor, proiecțiile se bazează pe o proiecție liniară care are la bază rata medie anuală de creștere a consumului de energie în perioada 2020-2022.
Pentru a estima implicațiile fiscale ale reformei fiscale, analiza adoptă un model izoelastic, urmând metodologia lui Stretton (2020[1]). Conform acestei specificații, consumul de energie în scenariul de reformă este o funcție a variației relative a prețului, guvernată de o elasticitate constantă a cererii față de preț. Pentru detalii suplimentare privind modelarea, a se vedea Anexa D.
Modelul surprinde reacția comportamentală a consumatorilor la variațiile de preț prin intermediul elasticităților prețurilor. Elasticitățile pe termen scurt reflectă în principal ajustările cererii de combustibil în funcție de tehnologiile existente în domeniul combustibililor și de eficiența energetică actuală a fondului de clădiri. În schimb, elasticitățile pe termen mediu și lung încorporează răspunsurile comportamentale și tehnologice mai ample ale gospodăriilor, precum investițiile în încălzirea cu energie curată și îmbunătățirile de eficiență energetică, inclusiv modernizarea locuințelor. Datorită lipsei elasticităților prețurilor pentru România, analiza principală se bazează pe elasticitățile pe termen scurt, astfel cum au fost estimate în meta-analiza realizată de Labandeira et al. (2017[2]) (a se vedea anexa Tabelul A C1).
Date istorice 2020-2023 și proiecții începând cu 2024, în ktoe
Notă: Proiecțiile pentru perioada 2024-2030 se bazează pe proiecții liniare, calculate pe baza ratei medii anuale de creștere a consumului de energie în perioada 2020-2022. Începând cu 2025, scenariul de referință include modificările de prețuri generate de reforma TVA și reacțiile comportamentale corespunzătoare.
Sursă: Elaborare proprie pe baza Planului Național în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice al României 2021-2030 (PNIESC, 2024[6]).
Creșterea prețului energiei prin impozitare nu va afecta doar consumul sursei de energie impozitate, ci poate duce și la substituirea acesteia cu alte surse de energie. Acest efect este inclus ca verificare a robusteții prin aplicarea elasticităților încrucișate ale cererii, care măsoară modul în care cererea pentru un bun răspunde la modificările prețului altui bun (de exemplu, modificarea cererii de energie electrică atunci când se modifică prețul gazelor naturale). În timp ce elasticitățile proprii ale prețului sunt de obicei negative, reflectând faptul că utilizarea energiei scade atunci când prețul acelui combustibil crește, elasticitățile prețurilor încrucișate sunt, în general, pozitive, deoarece consumul unui combustibil tinde să crească atunci când prețul unui combustibil concurent sau substitutiv crește (Filippini, 2011[7]). Estimările existente pe baza datelor istorice sugerează efecte de preț încrucișat relativ modeste , variind între 0,01 și 0,22, în funcție de sursa de energie respectivă.1 Până în prezent, nu există un studiu cuprinzător privind elasticitatea prețurilor încrucișate care să acopere toate sursele de energie (electricitate, cărbune, biomasă, GPL, combustibil pentru încălzire, gaze naturale), în special pentru țările din Europa Centrală și de Est.
Analiza impactului distributiv aplică variația totală a prețului energiei la cheltuielile gospodăriilor cu energia. Aceasta se bazează pe Ancheta Bugetelor de Familie din 2015, ultima ediție a anchetei care conține informații cuprinzătoare privind cheltuielile gospodăriilor cu energia în România. Din motive de transparență, analiza este realizată fără a lua în considerare reacțiile comportamentale. Prin urmare, rezultatele reprezintă estimări la limita superioară, deoarece nu țin cont de potențialele ajustări la prețurile mai mari, inclusiv reducerile consumului de energie, îmbunătățirile eficienței energetice sau schimbarea surselor de energie. Din motive de simplitate, variațiile de preț sunt aplicate prețurilor din 2015, ceea ce evită formularea de ipoteze suplimentare privind evoluția prețurilor. Totuși, acest lucru presupune că raportul dintre venituri și prețurile energiei a rămas constant din 2015.
Deși modelul oferă informații privind mecanismele prin care reformele fiscale de mediu influențează consumul de energie, emisiile și rezultatele fiscale, acesta rămâne un instrument analitic stilizat și ar trebui interpretat în consecință. Modelul este de natură statică și nu surprinde întreaga gamă de dinamici comportamentale, tehnologice și de piață care evoluează în timp. În special, acesta face abstracție de schimbările tehnologice endogene, inclusiv îmbunătățirile în eficiența energetică sau schimbările în costul și performanța tehnologiilor de energie curată. De asemenea, acesta presupune prețuri constante ale energiei în toate scenariile, omițând potențialele efecte de feedback sau reacțiile pieței la modelele de cerere în schimbare. Elasticitățile încrucișate ale prețurilor, care ar permite trecerea de la o sursă de energie la alta ca răspuns la schimbările relative ale prețurilor, nu sunt modelate în mod explicit. În plus, modelul nu încorporează dinamica fondului de clădiri, cum ar fi activitatea de construcții noi. Astfel, deși modelul este adecvat pentru a evidenția efectele de ordinul întâi și compromisurile de politică pe termen scurt, acesta nu reprezintă un cadru complet de echilibru general sau previziuni pe termen lung.
Evaluarea opțiunilor potențiale de reformă se realizează prin intermediul unei analize de scenarii. Aceste scenarii se bazează pe analiza cadrului fiscal românesc (capitolul 1 secțiunea 4, capitolul 2 secțiunile 2 și 5), ținând seama de date și de constrângerile de modelare. Scenariile se completează reciproc, întrucât politicile tind să fie implementate sub forma unor combinații de politici. Acestea includ (i) introducerea sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS2); (ii) o reformă a accizelor la produsele energetice; și (iii) o taxă pentru emisii poluante. Tabelul 3.1 oferă o imagine de ansamblu asupra scenariilor de politică. Alte instrumente, precum stimulentele fiscale, subvențiile sau reglementările, ar putea fi implementate alături de aceste instrumente de stabilire a prețurilor și ar putea spori eficacitatea acestora, dar nu sunt modelate având în vedere datele și constrângerile de modelare. În ciuda rolului lor central în decarbonizarea clădirilor, politicile care vizează renovarea nu sunt modelate, având în vedere absența datelor privind fondul de clădiri din România.
Sursă: Elaborare proprie.
Scenariul de politică 1: Introducerea EU ETS2
Primul scenariu de politică publică simulează introducerea sistemului ETS2 al UE în 2028. Conform anunțurilor actuale, ETS2 va deveni pe deplin operațional începând cu 2028 și se va aplica tuturor combustibililor utilizați în sectorul rezidențial (cu excepția energiei electrice și a lemnului de foc). Prețurile viitoare ale carbonului în cadrul ETS sunt, prin natura lor, incerte și vor fi determinate în cele din urmă de piața europeană a carbonului.2 Simularea presupune un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO2, corespunzător prețului presupus la începutul ETS2 în evaluarea de impact a Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2021[8]).
Există puține studii privind previziunile de preț pentru ETS2, iar previziunile variază semnificativ de la un studiu la altul, în funcție de ipotezele de modelare care stau la baza acestora, cum ar fi includerea măsurilor complementare de politică, precum și oferta de certificate ETS2 și comportamentul pieței. Studiile prognozează prețuri ETS2 cuprinse între 71 și 360 EUR pe tonă de CO2 în funcție de ipotezele privind scenariul de referință și dezvoltarea tehnologică, precum și de faptul dacă prețul carbonului este singurul instrument nou utilizat pentru atingerea obiectivului sau dacă sunt incluse politici complementare (Rickels, Rischer and Schenuit, 2023[9]; Abrell et al., 2024[10]; Görlach et al., 2022[11]; Günther et al., 2025[12]). De exemplu, atunci când sunt în vigoare politici complementare puternice, prețurile mai mici ale carbonului pot fi suficiente pentru a asigura reducerile suplimentare de emisii necesare pentru atingerea obiectivului pentru 2030. În schimb, în cazul unor politici complementare slabe, prețul ETS2 ar trebui să crească semnificativ mai mult pentru a se obține același rezultat.
Scenariul de politică 2: EU ETS2 + reforma accizelor
Al doilea scenariu de politică publică modelează introducerea sistemului EU ETS2 în combinație cu o reformă a accizelor care extinde baza de impozitare pentru a include cărbunele, gazele naturale, GPL-ul și biomasa. Scenariul de reformă a accizelor vizează alinierea mai strânsă a accizelor la conținutul produselor energetice, așa cum se practică în prezent în Danemarca, Suedia și Finlanda (deși aceste țări aplică cote mai ridicate și o componentă suplimentară de CO₂). Acest scenariu se bazează pe cotele de impozitare propuse în propunerea de reformă a ETD de către Comisia Europeană și extinde baza de impozitare la toate produsele energetice (Comisia Europeană, 2021[13]).3,4 Tabelul 3.2 oferă o imagine de ansamblu a cotelor actuale în comparație cu reforma propusă.
Notă: (*) Propunerea ETD include o taxă pentru lemnul de foc, așchii sau particule de lemn, rumeguș, deșeuri și resturi de lemn, precum și cărbune de lemn, dar numai dacă acestea sunt destinate utilizării ca combustibil pentru încălzire în instalații cu o putere termică nominală totală egală cu sau mai mare de 5 MW. Prin urmare, aceasta nu ar acoperi utilizarea biomasei solide pentru sobele de uz casnic. Cu toate acestea, scenariul aplică biomasa și prețul respectiv gospodăriilor. Ratele accizelor din România se referă la ratele aplicabile începând cu noiembrie 2025.
Scenariul de politică 3: EU ETS2 + reforma accizelor + taxa pentru emisii poluante
Al treilea scenariu de politică modelează o taxă pentru emisii poluante, pe lângă EU ETS2 și reforma accizelor. Taxa pentru emisii poluante aplică o cotă de impozitare de 0,4 EUR pe kg de emisii de PM2,5, aplicând același preț ca și taxa pe PM din Polonia. Taxa pe PM din Polonia se aplică surselor industriale de ardere (>5 MW) și nu clădirilor. Aceasta servește ca punct de plecare minim pentru scenariul taxei pentru emisii poluante, care prevede o creștere treptată până la 1 EUR pe kg de PM₂,₅ în 2030. O creștere treptată a semnalului de preț oferă gospodăriilor timp să se adapteze.
Cota prevăzută pentru taxa pentru emisii poluante nu reflectă costurile externe legate de poluarea atmosferică și nici cota necesară pentru atingerea obiectivului privind poluarea atmosferică prevăzut în NEC, din cauza sarcinii semnificative pe care aceasta o reprezintă pentru consumatori pe termen scurt. Alinierea cotei unei taxe pentru emisii poluante la costul extern al poluării atmosferice s-ar putea baza pe numărul de decese atribuibile, valoarea statistică a vieții și emisiile anuale totale de PM2,5 (capitolul 2 secțiunea 4.1). Calculele simple ar indica un cost mediu al daunelor în România de 728,02 EUR pe kg de PM2,5 (a se vedea Anexa E). Acest lucru ar duce la o povară semnificativă pentru utilizatorii de sobe pe lemne și cărbuni. Presupunând introducerea unor instrumente de politică complementare care contribuie, de asemenea, la reducerea poluării atmosferice, cum ar fi subvențiile pentru încălzirea eficientă din punct de vedere energetic sau cu emisii reduse sau o interdicție specifică locației privind utilizarea combustibililor solizi pentru încălzire, se poate justifica o cotă mai mică a taxei pentru emisii poluante, atingând totuși obiectivul într-o anumită măsură.
Deoarece costurile externe generate de poluarea atmosferică variază de la o locație la alta, taxele pentru emisii poluante ar varia, de asemenea, la nivel regional. După cum se subliniază în capitolul 2, secțiunea 4.1, costurile externe generate de poluarea atmosferică depind de densitatea populației și de alți factori specifici locației. Pentru a reflecta aceste costuri externe variabile, o opțiune ar putea fi introducerea unui factor de corecție specific fiecărei municipalități, bazat pe densitatea populației și pe un coeficient al calității aerului, similar cu abordarea utilizată în cazul taxelor aplicate în Chile pentru PM, SO₂ și NOₓ la instalațiile industriale. Aceasta ar putea spori eficiența prin aplicarea taxei asupra municipalităților, unde daunele cauzate de poluarea atmosferică sunt cele mai mari. Cu toate acestea, aplicarea unei astfel de taxe gospodăriilor ridică îngrijorări cu privire la evaziunea fiscală, de exemplu dacă gospodăriile achiziționează lemne de foc din municipalități învecinate la cote de impozitare mai mici. O altă rezervă o reprezintă sarcina administrativă care decurge din ajustarea cotelor de impozitare la nivelurile variabile de poluare.
Din cauza limitărilor de date, exercițiul de modelare nu include o taxă regională pentru emisii poluante. Deși sunt disponibile date privind concentrațiile de poluanți atmosferici, în prezent nu există date accesibile publicului privind emisiile de poluanți atmosferici specifice fiecărui sector la nivel de municipalități sau orașe din România.
Această secțiune prezintă rezultatele exercițiului de modelare, evaluând impactul fiscal, distributiv și de mediu al celor trei scenarii de politică luate în considerare. Analiza se concentrează asupra evoluției consumului de energie în sectorul rezidențial, determinată de modificările prețurilor energiei rezultate din reforma fiscală, în conformitate cu cele trei scenarii de politică (Figura 3.3) și asupra schimbărilor comportamentale care decurg din acestea.
Modelul demonstrează că prețurile energiei cresc în toate scenariile de politică și pentru toate tipurile de combustibili până în 2030, cu excepția biomasei și a energiei electrice. În scenariul bazat exclusiv pe ETS2, biomasa nu este supusă unei taxe și, prin urmare, nu se înregistrează o creștere a prețului. Situația se schimbă odată cu includerea reformei accizelor și a taxei pentru emisii poluante, care majorează prețul biomasei cu 4 %, respectiv 11 %. Introducerea taxei pentru emisii poluante afectează, de asemenea, prețul cărbunelui, pentru care se observă o creștere semnificativă a prețului datorită impactului cumulativ al ETS2, al reformei accizelor și al taxei pentru emisii poluante. În timp ce prețul energiei electrice rămâne neschimbat în scenariul ETS2, acesta scade ușor (-1 %) în celelalte două scenarii de politică, datorită reducerii accizelor în comparație cu scenariul de referință.
Variația procentuală față de prețul de referință
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință.
Sursă: Elaborare proprie.
Consumul de energie scade pentru toate tipurile de combustibili ca răspuns la creșterea prețurilor la energie în toate scenariile, deși consumul de biomasă și de energie electrică ar putea crește din cauza efectelor de substituție (Figura 3.4). Gospodăriile își vor adapta consumul de energie la prețurile mai ridicate, conform estimărilor din literatura de specialitate (Labandeira, Labeaga and López-Otero, 2017[2]). Reacția la prețuri nu este uniformă pentru toți combustibilii și depinde de faptul dacă modelul se concentrează pe efectele consumului propriu de energie (elasticități la preț unic, Figura 3.4 Graficul A) sau include și efectele de substituție (elasticități încrucișate, Figura 3.4 Graficul B). Includerea elasticităților la preț unic duce la reduceri ale consumului de energie proporționale cu creșterea prețului. În schimb, includerea elasticităților încrucișate ia în considerare posibile schimbări de surse de energie care ar putea crește consumul de energie din alte surse. Efectele de substituție compensează o parte din reducerea preconizată a consumului total de energie presupusă în prezentul model (vizibilă ca diferențe între graficele A și B). În scenariul ETS2 și în cel al reformei accizelor, efectele de substituție duc la o creștere a consumului de energie din biomasă și electricitate. Creșterea consumului de biomasă este redusă în scenariul reformei accizelor comparativ cu ETS2, dar nu suficient pentru a evita o creștere netă. Creșterea consumului de biomasă determină, de asemenea, o creștere a emisiilor de poluanți atmosferici comparativ cu scenariul de referință (a se vedea Anexe F, Figura A F.2). Concluzii similare pentru România sunt prezentate de Maier et al. (2025[14]).
Efectele de substituție sunt însoțite de o incertitudine semnificativă și nu sunt incluse în următoarele simulări fiscale, distributive și de mediu. În absența unor estimări specifice pentru România, aplicarea estimărilor de prețuri încrucișate din alte țări este asociată cu o incertitudine semnificativă, adică nu ar reflecta bine substituibilitatea diferitelor surse de energie în România. În plus, studiile existente estimează efectele de substituție pe baza datelor din trecut. Costul anumitor surse de energie și al tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic este incert și este probabil să se modifice în timp. În cazul inovațiilor viitoare cu emisii reduse de carbon, efectele de substituție ar putea fi mai importante decât cele bazate pe date istorice, iar estimările ar reprezenta, prin urmare, efecte de limită inferioară. În cele din urmă, având în vedere că simularea se concentrează pe termen scurt, efectele de substituție ar putea fi mai puțin importante. Pe termen scurt, substituția între sursele de energie ar putea fi limitată din cauza costurilor de investiție.
Față de scenariul de referință pentru 2030 (%)
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință. *Rezultatele obținute pe baza elasticităților încrucișate ale prețurilor sunt însoțite de o incertitudine semnificativă și nu sunt utilizate în următoarele simulări fiscale, distributive și de mediu.
Sursă: Elaborare proprie.
Impactul asupra mediului
Reducerea consumului de energie cu emisii ridicate de carbon va determina scăderea directă a emisiilor de CO₂, amploarea acestor reduceri variind în funcție de intensitatea carbonului sursei de energie (Figura 3.5). Scenariile care consolidează semnalele de preț pentru sursele de energie cu emisii ridicate de carbon duc la scăderea consumului (a se vedea mai sus) și la reduceri mai semnificative ale emisiilor. În conformitate cu ipotezele de modelare date, se preconizează că introducerea ETS2 va reduce emisiile de CO₂ cu încă 2,5 puncte procentuale față de scenariul de referință (Scenariul 1). Se preconizează că adăugarea unei reforme a accizelor (Scenariul 2) va reduce emisiile cu încă 3,2 puncte procentuale, în timp ce introducerea unei taxe pentru emisii poluante adaugă încă 3,8 puncte procentuale (Scenariul 3). În ciuda reducerilor semnificative ale emisiilor, atingerea obiectivului prevăzut în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice pentru clădiri de reducere a emisiilor de GES cu 19 % până în 2030 față de nivelurile din 1990, nu este realizată în niciunul dintre scenarii, fiind necesare politici suplimentare.
Ca % din emisiile din 2005
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință.
Sursă: Elaborare proprie.
Un factor determinant al impactului scenariilor de politică asupra poluării atmosferice îl reprezintă tratarea biomasei. Combaterea eficientă a poluării atmosferice prin impozitare necesită includerea biomasei, și implicit a lemnului de foc, în baza de impozitare. Figura 3.6 prezintă impactul asupra emisiilor de PM2,5 în diferite scenarii de politică în raport cu scenariul de referință. Deoarece ETS2 exclude biomasa, acest scenariu are un impact limitat asupra reducerilor emisiilor de PM2,5. În schimb, introducerea unei reforme a accizelor sau a unei taxe pentru emisii poluante pentru toate sursele de energie duce la reduceri ale emisiilor de PM2,5.
Față de scenariul de referință
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință.
Sursă: Elaborare proprie.
Analiza indică faptul că, în baza unor ipoteze date, scenariile de reformă fiscală ar putea apropia ușor România de obiectivul de reducere a emisiilor de PM₂,₅, însă vor fi necesare în continuare măsuri suplimentare substanțiale pentru a-l atinge. În conformitate cu Directiva NEC, emisiile de PM2,5 ar trebui reduse cu 28 % până în 2030 față de nivelurile din 2005 în toate sectoarele. În cadrul politicilor existente (scenariul de referință), se estimează că diferența dintre obiectivul pentru 2030 și emisiile reale de PM2,5 va fi de 42 de puncte procentuale în 2030 (Figura 3.7). Un decalaj similar a fost estimat în Revizuirea Programului Național de Control al Poluării Atmosferice pentru România, care estimează un decalaj de neconformitate de 41 de puncte procentuale în 2030 în cadrul măsurilor existente (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România, 2023[15]). Analiza arată că o reformă fiscală ar putea reduce acest decalaj de neconformitate, dar este puțin probabil să îl elimine. Deși scenariul privind taxa pentru emisii poluante duce la o reducere semnificativă a emisiilor de PM₂,₅, aceasta rămâne insuficientă pentru a îndeplini obiectivele NEC. Pentru a se ajunge la respectarea deplină a obiectivului, vor fi necesare măsuri suplimentare, cum ar fi investiții publice în infrastructură, împrumuturi subvenționate, subvenții pentru sisteme de încălzire eficiente din punct de vedere energetic sau cu emisii reduse sau interzicerea utilizării combustibililor solizi pentru încălzire în anumite locații, care să completeze reforma fiscală și reducerile de PM₂,₅ din alte sectoare.
Ca % din emisiile din 2005
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință.
Sursă: Elaborare proprie.
Impactul fiscal
Reformele fiscale modelate prin diferitele scenarii de politică ar genera venituri fiscale substanțiale în timp (Figura 3.8). Se estimează că ETS2 va genera venituri de aproximativ 0,1 % din PIB anual (Figura 3.8, Graficul A). Figura evidențiază, de asemenea, importanța efectelor de interacțiune dintre diferite taxe și veniturile fiscale. De exemplu, TVA-ul se aplică prețului final de consum, care include deja accizele și orice taxe pe emisii de CO2. Prin urmare, introducerea unui preț al carbonului pentru produsele energetice prin ETS2 (sau printr-o reformă a accizelor) va crește indirect veniturile din TVA prin majorarea bazei de impozitare. O reformă a accizelor ar genera venituri suplimentare de 0,02 % din PIB în primul an de la introducere, urmând să scadă în timp din cauza reducerii consumului de energie (Figura 3.8, Graficul B). Adăugarea unei taxe pentru emisii poluante ar crește veniturile la 0,03 % din PIB până în 2030 (Figura 3.8, Graficul C). În 2022, veniturile fiscale legate de mediu în România au reprezentat 1,8 % din PIB (OECD, 2025[16]). Creșterile veniturilor fiscale prin scenariile de politică joacă, prin urmare, un rol deloc neglijabil.
Utilizarea potențială a veniturilor va depinde de tipul de reformă politică introdusă. În timp ce veniturile generate de accize, taxa pentru emisii poluante și TVA-ul vor fi disponibile în totalitate pentru bugetul general, cu excepția cazului în care sunt alocate pentru scopuri specifice, de exemplu pentru redistribuire, acest lucru nu se aplică veniturilor generate prin ETS2. O parte fixă din veniturile ETS2 (63 %) va finanța Fondul Social European pentru Climă, destinat sprijinirii gospodăriilor vulnerabile. Deși Fondul Social pentru Climă va redistribui fonduri între statele membre, iar România este de așteptat să fie unul dintre cei mai mari beneficiari, doar 37 % din venituri vor fi disponibile direct pentru bugetul fiscal al României. În plus, veniturile estimate ar trebui considerate ca o limită superioară a reducerii potențiale a deficitului. Deși veniturile din impozitele naționale vor intra direct în bugetul general, o parte din aceste venituri ar putea fi redistribuită către gospodăriile vulnerabile care ar putea suferi impacturi disproporționate din cauza reformelor fiscale. Măsurile compensatorii sunt esențiale și ar trebui concepute astfel încât să fie eficiente și bine direcționate (OECD, 2024[17]). Un exemplu este un transfer direcționat bazat pe caracteristicile specifice ale gospodăriilor care duc la vulnerabilități. Analiza impactului distributiv (secțiunea 3.3.) este esențială pentru a înțelege care sunt caracteristicile relevante.
Față de scenariul de referință
Notă: Scenariul 1 modelează introducerea EU ETS2, presupunând un preț al carbonului de 48 EUR pe tonă de CO₂. Scenariul 2 introduce o reformă a accizelor. Scenariul 3 adaugă o taxă pentru emisii poluante pentru toate produsele energetice. Toate impacturile sunt raportate în raport cu scenariul de referință, ca procent din PIB-ul din 2024.
Sursă: Elaborare proprie.
O preocupare legată de taxele de mediu, precum taxele pe carbon și pe poluarea atmosferică, este aceea că acestea ar putea să nu constituie o sursă stabilă de venituri pe termen lung. Obiectivul principal al acestor taxe este reducerea emisiilor; în acest sens, ele își erodează în cele din urmă propria bază de impozitare, iar veniturile probabil vor scădea (OECD, 2024[18]; OECD/ITF, 2019[19]). O soluție politică la această problemă este introducerea treptată a taxelor de mediu, astfel încât creșterea cotelor de impozitare să poată compensa deficitul de venituri cauzat de reducerea emisiilor pe termen scurt și mediu. În cazul României, având în vedere că se preconizează că reducerile de emisii vor fi limitate până în 2030, acest efect ar putea fi mai puțin îngrijorător pe termen mediu.
Impactul distributiv
Toate scenariile de reformă fiscală cresc cheltuielile cu energia și, în consecință, reduc venitul disponibil al gospodăriilor, în condiții de egalitate a celorlalte variabile, cu efecte disproporționate asupra gospodăriilor cu venituri reduse. Figura 3.9 ilustrează efectul pe care îl are reforma fiscală asupra diferitelor grupuri de venituri, utilizând rezultatele modelării pentru Scenariul 3. Aceasta prezintă cheltuielile medii nete cu energia înainte și după reforma fiscală, pe decile de venit, în România. Gospodăriile cu venituri reduse alocă o pondere semnificativ mai mare din veniturile lor consumului de energie decât gospodăriile cu venituri ridicate, o tendință care persistă și după reformă. Mai mult, creșterea acestei ponderi a cheltuielilor este mai pronunțată pentru gospodăriile cu venituri reduse decât pentru grupurile cu venituri ridicate. Ca urmare, gospodăriile cu venituri reduse sunt expuse în mod disproporționat la efectele reformei fiscale, ceea ce înseamnă că, în absența unor măsuri compensatorii, reforma ar avea efecte de distribuție regresive.
Dezagregarea efectelor pe surse de energie arată că impactul regresiv general al reformei este determinat în mare măsură de combustibilul principal utilizat de gospodării pentru încălzire. Cele mai mari efecte distributive negative se observă în cazul gospodăriilor cu venituri reduse care utilizează GPL, pentru care reforma are un impact regresiv pronunțat. Utilizarea lemnului de foc este, de asemenea, asociată cu rezultate regresive, povara căzând în mod disproporționat asupra gospodăriilor cu venituri reduse. În schimb, gospodăriile care se încălzesc cu gaze naturale resimt un impact mai progresiv. În același timp, trebuie remarcat faptul că taxa pentru emisii poluante este stabilită în prezent la un nivel relativ modest. Având în vedere distribuția consumului de energie înainte de reformă, modelarea unei taxe mai mari pentru emisii poluante ar implica, prin urmare, efecte distributive mai puternice, în special pentru gospodăriile dependente de lemne de foc și cărbune. Acest lucru subliniază importanța investițiilor publice complementare în infrastructura de gaze naturale și de încălzire centralizată pentru a facilita trecerea la alte surse de energie și a ușura adaptarea gospodăriilor afectate.
2015
Notă: Reforma fiscală include ETS2 (48 EUR pe tonă de CO2e), o reformă a accizelor la produsele energetice și o taxă pentru emisii poluante (1 EUR pe kg de PM2,5).
Sursă: Eurostat, HBS 2015.
Dincolo de nivelurile de venit, vulnerabilitatea gospodăriilor la șocurile prețurilor energiei depinde și de alți factori, cum ar fi locația. Deoarece sursele de încălzire disponibile pentru gospodării pot depinde de locație, acest lucru poate influența modul în care reforma fiscală afectează gospodăriile. Figura 3.10 arată impactul diferențiat al reformei fiscale asupra decilelor de venit, diferențiat în funcție de locația gospodăriilor, indiferent dacă acestea sunt situate în orașe, localități sau zone rurale. În România, gospodăriile rurale tind să se bazeze mai mult pe lemne de foc și cărbune pentru încălzire, un model observat în toate grupurile de venituri. În schimb, energia electrică și gazele naturale sunt utilizate mai frecvent în orașe și zone urbane. Prin urmare, reforma fiscală propusă — care crește substanțial prețul cărbunelui și al biomasei — are un impact mai puternic asupra gospodăriilor rurale decât asupra celor care locuiesc în zone urbane.
% din venitul net, 2015
Notă: Reforma fiscală include ETS2 (48 EUR pe tonă de CO2e), o reformă a accizelor la produsele energetice și o taxă pentru emisii poluante (1 EUR/ kgPM2,5).
Sursă: Eurostat, HBS 2015.
În ansamblu, rezultatele modelării evidențiază faptul că unele gospodării ar putea fi afectate în mod disproporționat de reformele fiscale din sectorul clădirilor rezidențiale legate de energie, ceea ce subliniază importanța adoptării unor măsuri de sprijin direcționate. O parte din veniturile fiscale suplimentare generate ar putea fi utilizate pentru a finanța măsuri redistributive direcționate menite să atenueze efectele negative. Aceste măsuri ar fi mai eficiente dacă ar lua forma unui sprijin bine direcționat pentru venituri, mai degrabă decât a unui sprijin pentru prețuri. Deși acest lucru poate fi mai costisitor din punct de vedere administrativ, permite orientarea către dimensiuni importante, precum venitul, locația și modelele de consum (OECD, 2022[20]). Gospodăriile vulnerabile pot beneficia, de asemenea, de sprijin pentru a gestiona investițiile inițiale costisitoare necesare pentru schimbarea surselor de încălzire sau izolarea clădirilor, care pot veni, de exemplu, prin împrumuturi subvenționate direcționate. A se vedea capitolul 2 secțiunea 4.3. pentru o discuție aprofundată privind măsurile de sprijin direcționate și utilizarea veniturilor.
Având în vedere că condițiile locale variază în funcție de tipologiile de clădiri, disponibilitatea surselor de energie și caracteristicile socio-economice, măsurile de sprijin pot fi diferențiate, mai degrabă decât uniforme. În zonele rurale, dependente de lemnul de foc, prioritatea poate fi diversificarea surselor de încălzire, în timp ce în zonele cu acces mai larg la surse de energie, accentul se poate muta către renovarea clădirilor și schimbarea combustibilului.
S-a elaborat un model de simulare pentru a evalua impactul reformei fiscale de mediu în sectorul clădirilor rezidențiale asupra a trei rezultate: venituri, emisii și efecte distributive. Analiza evaluează trei scenarii – introducerea EU ETS2, o reformă a accizelor și o taxă pentru emisii poluante – în comparație cu o linie de referință în timp. Deși măsurile de politică complementare solide sunt esențiale pentru a asigura reduceri eficiente și echitabile ale emisiilor de GES și de poluanți atmosferici, concluziile prezente se limitează la scenariile de politică, în timp ce recomandări mai ample privind politicile complementare sunt prevăzute în capitolul 2.
Politica fiscală oferă multiple pârghii pentru reducerea emisiilor de GES și de poluanți atmosferici, fiecare dintre acestea implicând compromisuri specifice. O combinație de diverse taxe de mediu ar putea ajuta România să îmbunătățească impactul asupra mediului al fondului său de clădiri rezidențiale, însă înțelegerea impactului lor distributiv este esențială pentru elaborarea unor măsuri de sprijin direcționate destinate gospodăriilor vulnerabile.
Rezultatele modelării arată că introducerea unei reforme a taxelor de mediu necesită acordarea de atenție următoarelor elemente cheie:
Reforma fiscală de mediu în România ar trebui să țină seama de schimbările viitoare la nivelul UE, pentru a asigura coerența, a evita suprapunerile și a maximiza sinergiile dintre politicile naționale și cele ale UE. EU ETS2 va introduce un semnal de preț al carbonului privind consumul de energie în sectorul clădirilor rezidențiale din România, deși data de implementare anunțată în prezent este abia în 2028. Exercițiul de simulare sugerează că EU ETS2, pe cont propriu, nu va fi suficient pentru a atinge obiectivele privind emisiile de GES și poluarea atmosferică. Politicile naționale suplimentare pot sprijini obiectivele privind emisiile de GES, minimizând în același timp potențialele impacturi negative asupra poluării atmosferice.
O reformă a accizelor care extinde baza de impozitare la combustibilii scutiți în prezent poate oferi semnale de preț suplimentare gospodăriilor și poate consolida și mai mult rezultatele în materie de mediu și venituri. România ar putea acționa înainte de introducerea EU ETS2 până în 2028 sau a unei reforme a ETD. O reformă a accizelor ar permite României să ofere semnale de preț anticipate pentru gospodării. Cu toate acestea, pentru a realiza reduceri semnificative ale emisiilor de CO₂ și creșteri ale veniturilor, ar fi necesare cote de impozitare substanțial mai mari.
O eventuală taxă pe poluarea aerului ar putea completa EU ETS2, consolidând reducerea emisiilor de poluanți atmosferici. În mod ideal, baza de impozitare ar trebui să acopere toate sursele de energie, inclusiv lemnul de foc, pentru a evita distorsiunile și a viza principalele surse de emisii. Acest aspect este deosebit de important pentru combaterea poluării aerului în România, având în vedere dependența ridicată de lemnul de foc pentru încălzire și contribuția semnificativă a acestuia la emisiile de PM2.5. Spre deosebire de EU ETS2, o astfel de taxă ar fi concepută special pentru a îmbunătăți calitatea aerului. Cu toate acestea, este puțin probabil ca măsurile fiscale să fie suficiente, singure, pentru ca România să se apropie de angajamentele sale naționale de reducere a emisiilor. De asemenea, o taxă pe poluarea aerului ar putea impune costuri substanțiale pe termen scurt consumatorilor și ridică semne de întrebare serioase privind fezabilitatea administrativă și capacitatea de implementare.
Reforma fiscală pentru clădiri are un impact regresiv asupra gospodăriilor în ipotezele actuale. Analiza reformei fiscale cuprinzătoare arată că aceasta afectează în mod disproporționat gospodăriile cu venituri reduse care locuiesc în zonele rurale. Măsurile de redistribuire pot fi direcționate către aceste gospodării pentru a atenua impactul negativ al reformei fiscale (a se vedea capitolul 2, secțiunea 2.4.3). Cu toate acestea, măsurile de redistribuire trebuie să fie echilibrate cu potențialul de creștere a veniturilor al reformei și cu eventualele limitări pe care le-ar putea impune în ceea ce privește stimulentele de reducere a emisiilor generate de reforma fiscală.
Referințe
[10] Abrell, J. et al. (2024), “Optimal allocation of the EU carbon budget: A multi-model assessment”, Energy Strategy Reviews, Vol. 51, p. 101271, https://doi.org/10.1016/j.esr.2023.101271.
[8] Comisia Europeană (2021), Impact Assessment Report accompanying Directive of the European Parliament and the Council amending Directive 2003/87/EC, Decision (EU) 2015/1814 and Regulation (EU) 2015/757, https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:7b89687a-eec6-11eb-a71c-01aa75ed71a1.0001.01/DOC_1&format=PDF#page=122.
[13] Comisia Europeană (2021), Proposal for a council directive restructuring the Union framework for the taxation of energy products and electricity (recast).
[3] EEA (2023), “EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook 2023: Technical guidance to prepare national emission inventories”, https://www.eea.europa.eu/en/analysis/publications/emep-eea-guidebook-2023.
[23] EIA (2021), “Price Elasticity for Energy Use in Buildings in the United States”, U.S. Department of Energy, https://www.eia.gov/analysis/studies/buildings/energyuse/pdf/price_elasticities.pdf.
[22] European Council (2025), Economic and Financial Affairs Council, 13 November 2025.
[7] Filippini, M. (2011), “Short- and long-run time-of-use price elasticities in Swiss residential electricity demand”, Energy Policy, Vol. 39/10, pp. 5811-5817, https://doi.org/10.1016/j.enpol.2011.06.002.
[11] Görlach, B. et al. (2022), “A Fair and Solidarity-based EU Emissions Trading System for Buildings and Road Transport”, Kopernikus-Projekt Ariadne, Potsdam., https://www.ecologic.eu/sites/default/files/publication/2022/30003-Ariadne-Report-Fair-EU-ETS-Building-Transport-web.pdf.
[12] Günther, C. et al. (2025), “Carbon prices on the rise? Shedding light on the emerging second EU Emissions Trading System (EU ETS 2)”, Climate Policy, pp. 1-12, https://doi.org/10.1080/14693062.2025.2485196.
[4] IEA (2025), “World Energy Outlook 2025”, https://iea.blob.core.windows.net/assets/dfe5daf4-dbc1-4533-abeb-fafb1faee0f9/WorldEnergyOutlook2025.pdf.
[2] Labandeira, X., J. Labeaga and X. López-Otero (2017), “Energy demand elasticities for OECD countries: A meta-analysis”, Energy Economics, Vol. 65, pp. 233–238.
[14] Maier, S. et al. (2025), “Minimum energy taxes for climate and clean air in the EU: Environmental and distributional impacts”, Energy Economics, Vol. 152, p. 109001, https://doi.org/10.1016/j.eneco.2025.109001.
[15] Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din România (2023), National Air Pollution Control Programme, Romania, 2023.
[16] OECD (2025), Environmentally related tax revenue.
[17] OECD (2024), OECD Employment Outlook 2024: The Net-Zero Transition and the Labour Market, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/ac8b3538-en.
[18] OECD (2024), Pricing Greenhouse Gas Emissions 2024: Gearing Up to Bring Emissions Down, OECD Series on Carbon Pricing and Energy Taxation, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/b44c74e6-en.
[20] OECD (2022), Tax Policy Reforms 2022: OECD and Selected Partner Economies, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/067c593d-en.
[19] OECD/ITF (2019), Tax Revenue Implications of Decarbonising Road Transport: Scenarios for Slovenia, OECD Publishing, https://doi.org/10.1787/87b39a2f-en.
[21] Özer, E. et al. (2024), “The impact of energy prices in decarbonizing buildings’ energy use in the EU27”, Energy and Buildings, Vol. 323, p. 114814, https://doi.org/10.1016/j.enbuild.2024.114814.
[6] PNIESC (2024), Integrated National Energy and Climate Plan for Romania.
[9] Rickels, W., C. Rischer and F. Schenuit (2023), “Potential efficiency gains from the introduction of an emissions trading system for the buildings and road transport sectors in the European Union”, KIEL WORKING PAPER, Vol. 2249, https://www.ifw-kiel.de/fileadmin/Dateiverwaltung/IfW-Publications/fis-import/200f22d3-1461-4366-ab70-c1a83fd7dd7f-KWP_2249.pdf.
[1] Stretton, S. (2020), “A simple methodology for calculating the impact of a carbon tax”, World Bank.
[5] UNECE/ FAO (2024), “UNECE/FAO Forest Products Annual Market Review”, https://unece.org/sites/default/files/2024-11/2413966E_FPAMR24_WEB.pdf.
← 1. Pentru țările UE, Özer et al. (2024[21]) estimează că elasticitatea încrucișată a cererii de gaz în raport cu prețurile energiei electrice se va situa între 0,03 și 0,11, în timp ce elasticitatea încrucișată a cererii de energie electrică în raport cu prețurile gazului este estimată între 0,01 și 0,22. Pentru Statele Unite, Administrația pentru Informații Energetice a SUA prognozează elasticități încrucișate în sectorul rezidențial până în 2030. Elasticitatea cererii de gaze naturale în raport cu prețurile energiei electrice este estimată la 0,10, în timp ce cea a combustibilului distilat în raport cu prețurile energiei electrice este de 0,02. În schimb, elasticitatea cererii de energie electrică în raport cu prețurile gazelor naturale este de 0,03, iar cea a combustibilului distilat în raport cu prețurile gazelor naturale este de 0,02. Elasticitatea gazelor naturale în raport cu combustibilul distilat este de 0,01, în timp ce nu există o elasticitate măsurabilă pentru energie electrică în raport cu prețurile combustibilului distilat (EIA, 2021[23]).
← 2. Pentru a evita creșterile de preț, o rezervă pentru stabilitatea pieței (RSP) va elibera cote suplimentare atunci când prețul mediu al cotelor ETS2 în cadrul licitațiilor depășește 45 EUR pe tonă de CO2e timp de două luni consecutive până în 2030. Cu toate acestea, suma de 45 EUR pe tonă de CO2 nu este un prag absolut. În schimb, dacă se atinge pragul de 45 EUR și se eliberează cote ETS2, prețul carbonului ar putea crește în continuare.
← 3. În prezent, introducerea reformei rămâne incertă (European Council, 2025[22]).
← 4. Deși propunerea include o taxă pentru utilizarea biomasei în instalații cu o putere termică nominală totală egală sau mai mare de 5 MW, excluzând astfel biomasa din reformă, scenariul de bază aplică cota la utilizarea biomasei în sobele de uz casnic.