Analiza politicii fiscale de mediu în România examinează practicile fiscale de mediu existente în România care au legătură cu emisiile de GES și poluarea atmosferică, cu accent pe sectoarele clădirilor rezidențiale și transportului rutier. Aceasta oferă recomandări strategice pentru ambele sectoare prin intermediul mai multor activități: oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a peisajului actual al taxei de mediu în România, evidențiază bunele practici internaționale relevante și propune opțiuni strategice de reformă, evaluând în același timp implicațiile potențiale ale acestora asupra rezultatelor fiscale, distributive și de mediu prin intermediul instrumentelor de simulare.
Capitolul 1 face un bilanț al cadrului de politică fiscală de mediu al României care reglementează emisiile de GES și poluarea atmosferică. Acesta analizează cadrul juridic, evaluează distribuția responsabilităților între diferitele niveluri ale administrației publice și oferă o imagine de ansamblu asupra taxelor legate de mediu referitoare la emisiile de GES și de poluanți atmosferici în România.
Capitolele 2 și 4 prezintă opțiuni strategice de reformă prin analizarea rolului politicii fiscale de mediu în cadrul mai larg al politicilor (capitolul 2 se concentrează asupra clădirilor rezidențiale, iar capitolul 4 asupra transporturilor). Pentru fiecare sector în parte, fiecare capitol discută provocările actuale, dezvoltă un cadru analitic pentru evaluarea politicii fiscale, examinează principalele bariere și eșecurile pieței și evidențiază obiectivele relevante ale politicii fiscale, bazându-se pe bune practici internaționale și pe literatura de specialitate existentă. Capitolele se încheie cu recomandări de politici aplicabile astfel încât cadrul fiscal de mediu al României să reflecte mai bine obiectivele de politică.
Capitolele 3 și 5 dezvoltă instrumente de simulare personalizate pentru a evalua impacturile pe termen scurt și mediu ale unor reforme fiscale selectate asupra veniturilor fiscale, a rezultatelor distributive și de mediu (capitolul 3 se concentrează asupra clădirilor rezidențiale; capitolul 5 asupra transportului). Capitolele se încheie cu recomandări menite să prezinte informații despre elaborarea și implementarea politicilor. În timp ce aceste recomandări se concentrează asupra concluziilor scenariilor de politică, recomandări mai ample privind alte politici sunt prevăzute în capitolele 2 și 4.