Această secțiune trece în revistă diferite modalități posibile de determinare a prețului optim al carbonului și al poluării atmosferice care urmează să fie utilizat într-o politică fiscală.
Prețul carbonului poate fi determinat folosind două abordări principale. Prima estimează costul social al carbonului (SCC), în timp ce cea de-a doua derivă prețul carbonului necesar pentru a atinge un obiectiv specific de reducere a emisiilor. Un studiu recent al Comisiei Europene, intitulat (Mottershead et al., 2021[1]), bazat pe o sinteză a mai multor surse, identifică o valoare centrală a SCC de 100 EUR pe tonă de CO₂ până în 2030. Alternativ, mai multe studii de modelare estimează prețuri ale carbonului în concordanță cu obiectivele climatice pe termen mediu sau lung. Aceste estimări depind de ipoteze privind traiectoriile prețurilor energiei, disponibilitatea și implementarea tehnologiilor actuale și viitoare, elaborarea de politici complementare și dezvoltarea captării și stocării carbonului (CCS). Pentru Statele Unite, Kaufman et al. (2020[2]) constată că prețurile carbonului aliniate la obiectivele pentru 2030 ar trebui să se situeze între 29-55 EUR/tCO₂ (34–64 USD/tCO₂) în 2025 și 66-107 EUR (77–124 USD/tCO₂) în 2030.
Într-un scenariu ipotetic de vid politic (adică în absența oricăror alte modificări de politică), modelul arată că ar fi necesar un preț al carbonului de 68 EUR pe tonă de CO₂, aplicat tuturor surselor de energie, pentru a îndeplini obiectivele PNIESC. Figura A E.1. (Graficul A) ilustrează impactul diferitelor niveluri ale prețului carbonului asupra emisiilor de CO₂. Limita superioară este reprezentată de estimarea Comisiei Europene privind costul social al carbonului (100 EUR/tCO₂; (Mottershead et al., 2021[1])), în timp ce limita inferioară reflectă semnalul de preț din ETS2, împreună cu accizele și TVA-ul existente. Prin urmare, analiza susține prețul mediu de 68 EUR/tCO₂ ca nivel capabil să genereze reduceri substanțiale suplimentare ale emisiilor de CO₂ în comparație cu un scenariu bazat exclusiv pe ETS2. Acesta este modelat ca un preț suplimentar al carbonului de 68 EUR pe tonă de CO₂ începând cu 2026 pentru toate produsele energetice, atunci când ETS2 se situează sub pragul stabilit. Cu toate acestea, acest lucru trebuie interpretat cu prudență, deoarece acest scenariu se aplică numai în cazul în care prețul carbonului ar fi singurul instrument care vizează emisiile de CO₂. În practică, acesta va funcționa alături de măsuri complementare care ar putea duce la reduceri suplimentare ale emisiilor
Deși taxa pe emisii de CO2 de 68 EUR pe tonă de CO₂ aplicată tuturor produselor energetice permite, în cadrul modelului, atingerea obiectivului PNIESC, aceasta nu este suficientă pentru a rezolva problema poluării atmosferice din România. Figura A E.1 (Graficul B) arată impactul diferitelor prețuri ale carbonului asupra emisiilor de PM2,5. Un preț al carbonului de 68 EUR pe tonă de CO₂ conform modelului EU ETS2 nu are niciun impact asupra reducerii poluării atmosferice, deoarece exclude lemnul de foc din baza de impozitare. Celelalte două scenarii atenuează poluarea atmosferică, deoarece includ biomasa în baza de impozitare; cu toate acestea, ele nu sunt suficiente pentru a îndeplini obiectivul Directivei NEC.
