Revizuirea politicii de impozitare de mediu din România

Anexa B. Studii de caz detaliate în sectorul clădirilor rezidențiale

Prezenta anexă prezintă studii de caz selectate din Italia și Franța în domeniul politicilor fiscale care vizează emisiile de GES și poluarea atmosferică cauzate de consumul de energie în sectorul clădirilor rezidențiale.

Tabelul A B.1. Ecobonus: Un sistem de deduceri fiscale pentru eficiența energetică în Italia

Tipul instrumentului	Credit fiscal
Descriere	Beneficiul fiscal italian Ecobonus recunoaște cheltuielile pentru termomodernizarea clădirilor cu o deducere a impozitului pe venit în proporție de 50 %-85 % din cheltuielile efectuate pentru reducerea cererii de energie și îmbunătățirea termică a clădirii pentru unitățile utilizate ca reședințe principale.
Statut juridic	Introdus prin Legea 296/2006, modificată ultima dată în Monitorul Oficial nr. 305 din 31.12.2024
Introducere	În vigoare din 2007
Obiectiv	Modernizări în domeniul eficienței energetice
Pachet de politici	Parte din procesul de punere în aplicare a articolului 7 din Directiva privind eficiența energetică (EED) și a Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice al Italiei
Nivel jurisdicțional	Autoritate națională (Italia)
Autoritate de gestionare	Autoritate națională (Italia)
Beneficiar(i)	Proprietarii de locuințe, inclusiv din blocuri de apartamente, companii
Stimulent fiscal: Limită	Cota facilității fiscale variază în funcție de acțiunea eligibilă luată în considerare: 50 % din cheltuielile pentru protecție solară, cazane pe biomasă 65 % din cheltuielile pentru cazane cu condensare de clasa A și sisteme fotovoltaice 70-85 % din cheltuielile pentru îmbunătățiri energetice ale părților comune ale apartamentelor
Componenta socială	Nu este direcționată către o anumită categorie de venituri.
Guvernanță și punere în aplicare	Implementarea și monitorizarea sunt realizate de Agenția Națională Italiană pentru Noi Tehnologii, Agenția pentru Energie și Dezvoltare Economică Durabilă (ENEA), care este responsabilă de colectarea cererilor de acces la mecanismul de stimulare
Renovări eligibile	Renovarea energetică generală a fondului existent de clădiri Înlocuirea ferestrelor și a obloanelor Instalarea de sisteme de protecție solară Înlocuirea sistemelor de încălzire cu cazane cu condensare cu eficiență energetică de cel puțin clasa A Înlocuirea sistemelor de încălzire cu cazane cu condensare cu eficiență energetică de cel puțin clasa A și instalarea unui sistem avansat de termoreglare cu clase de eficiență V, VI sau VIII Instalarea de panouri solare Măsuri de eficiență energetică la nivelul blocului Măsuri combinate cu intervenții antiseismice Izolarea anvelopei clădirii
Efecte de atenuare	Contribuția cumulată a facilităților fiscale (Ecobonus și facilități fiscale pentru renovare, Bonus Casa) la obiectivele Italiei pentru 2030 este estimată la aproximativ 18,15 Mtep (Martini 2023). În 2023, s-ar putea economisi 0,558 Mtep (2 % din cererea anuală de energie) (ENEA, 2025). Stimulentul Ecobonus joacă un rol cheie în îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul rezidențial (Martini 2023). Planul Național în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice al Italiei (PNIESC) confirmă că rezultatele obținute prin Ecobonus au fost semnificative până în prezent și că schema de stimulente va rămâne asociată cu un potențial ridicat de economisire în următorii ani: se preconizează că Italia se va apropia de îndeplinirea obiectivului său de economisire a energiei pentru 2030. Evaluări anterioare realizate de Alberini et al. (2013) au constatat, în ceea ce privește înlocuirea ferestrelor și ușilor, că politica este asociată, în general, cu o creștere de 30 % sau mai mare a cotelor de renovare și a numărului de renovări, dar au identificat un fenomen substanțial de parazitism în ceea ce privește subvenția pentru înlocuirea sistemelor de încălzire. Gradul de adoptare variază de la o regiune la alta; în nordul Italiei, unde se înregistrează o creștere cu o deviație standard a gradelor-zi de încălzire, gradul de adoptare a fost mai mare (Alberini, Bigano and Boeri, 2013[1]). O analiză din 2015 realizată de Alberini și Bigano a constatat că fiecare sumă de 100 EUR din stimulent ar putea crește probabilitatea înlocuirii cazanului cu 3 % în rândul cetățenilor care nu sunt afectați de parazitism (Alberini and Bigano, 2015[2]). Cu toate acestea, dintre eșantionul redus de respondenți la sondaj care au primit Ecobonus, 70 % au declarat că ar fi investit oricum.
Beneficii colaterale ale atenuării	Analiza arată un acces mai redus la program în sudul Italiei (unde sărăcia energetică este mai mare, dar și temperaturile sunt mai ridicate). Deși a fost introdus un transfer de credit fiscal, această situație a persistat, deși s-a îmbunătățit ușor în perioada 2016-2018. Martini (2023[3]) descrie că, pe lângă alocarea de resurse, ar fi necesar să se consolideze activitățile de formare, informare, diseminare și sensibilizare pentru a facilita accesul la acest stimulent pentru gospodăriile afectate de sărăcia energetică. Ecobonus, în forma sa actuală, are un efect distributiv regresiv asupra gospodăriilor și ar putea sprijini mai eficient eradicarea sărăciei energetice (Martini, 2023[3]). În plus, impactul reducerii Ecobonus și al intervențiilor extinse similare, precum Superbonus, asupra industriei locale nu este clar.

Sursă: Elaborare proprie a autorilor pe baza surselor menționate.

Tabelul A B.2. Taxa franceză pe emisii de CO₂: o componentă a accizelor

Tipul instrumentului	Impozit
Descriere	Include o componentă de carbon în taxele interne pe consumul de produse energetice (în cadrul Taxei pe consumul intern de produse energetice, precum și în cadrul Taxei pe consumul intern de gaze naturale și al Taxei pe consumul intern de cărbune)
Statut juridic	Legea bugetului nr. 2013-1278 și art. 1 din Legea națională privind tranziția energetică pentru creștere verde
Introducere	2014
Obiectiv	Orientarea consumului către combustibili cu emisii reduse, direcționarea investițiilor și consolidarea competitivității economice a întreprinderilor
Nivel jurisdicțional	Autoritate națională
Autoritate de gestionare	Ministerul Tranziției Ecologice (Franța)
Beneficiar(i) de venituri	Inițial finanțând exclusiv creditul fiscal francez pentru competitivitate și ocuparea forței de muncă, din 2017 o parte este alocată contului special pentru tranziția energetică
Contribuabil(i)	Furnizorul de combustibil și de produse energetice
Bază de impozitare	Consumul de combustibil energetic în tone, litri sau GJ
Intensitate	Taxa pe emisii de CO2 a crescut de la 7 EUR pe tonă de CO2 în 2014 la 30,5 EUR pe tonă de CO2 în 2017. Prețul de 44,6 EUR pe tonă de CO2 rămâne neschimbat din 2018
Componenta socială	Taxa este egală pentru toți agenții reglementați. În viitor, reciclarea veniturilor ar putea fi considerată o componentă socială a taxei, în prezent aceasta fiind încă regresivă (Douenne, 2020[4]).
Guvernanță și punere în aplicare	Valorile pe tonă de CO2 se bazează pe indicatorul de referință pentru carbon stabilit de Centrul de Analiză Strategică
Efecte de atenuare	Rata de stabilire a prețului carbonului din 2018 a redus emisiile de CO2 din sectorul manufacturier în 2018 cu 5 % sau 3,6 Mt de CO2 comparativ cu un scenariu fără taxă (Dussaux, 2020[5]). Analiza ex-ante sugerează o gamă largă de reduceri ale emisiilor în Franța la 10 ani de la introducerea taxei, între -2,37 % și -11,90 %, în funcție de flexibilitatea economiilor de a-și adapta consumul și de concurența străină (Guéret, 2024[6]).
Beneficii colaterale ale atenuării	O revoltă socială a mișcării Gilet Jaunes a determinat înghețarea prețului începând cu 2018 (Bourgeois, Giraudet and Quirion, 2019[7]). Berry (2019[8]) arată, printr-o microsimulare a componentei franceze de carbon, că aceasta poate crește sărăcia energetică cu 6 % la prețul efectiv al carbonului din 2017.

Sursă: Elaborare proprie a autorilor pe baza surselor menționate.

Referințe

[2] Alberini, A. and A. Bigano (2015), “How effective are energy-efficiency incentive programs? Evidence from Italian homeowners”, Energy Economics, Vol. 52, pp. S76-S85, https://doi.org/10.1016/j.eneco.2015.08.021.

[1] Alberini, A., A. Bigano and M. Boeri (2013), “Looking for Free-Riding: Energy Efficiency Incentives and Italian Homeowners”, FEEM Working, Vol. 24, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2243427.

[8] Berry, A. (2019), “The distributional effects of a carbon tax and its impact on fuel poverty: A microsimulation study in the French context”, Energy Policy, Vol. 124, pp. 81-94, https://doi.org/10.1016/j.enpol.2018.09.021.

[7] Bourgeois, C., L. Giraudet and P. Quirion (2019), Social-environmental-economic trade-offs associated with carbon-tax revenue recycling.

[4] Douenne, T. (2020), “The Vertical and Horizontal Distributive Effects of Energy Taxes: A Case Study of a French Policy”, The Energy Journal, Vol. 41/3, pp. 231-254.

[5] Dussaux, D. (2020), “The joint effects of energy prices and carbon taxes on environmental and economic performance: Evidence from the French manufacturing sector”, OECD Environment Working Papers, No. 154, OECD Publishing, Paris, https://doi.org/10.1787/b84b1b7d-en.

[6] Guéret, A. (2024), “Investigating the economic and environmental effects of a carbon tax in a quantitative macroeconomic framework”, Sciences Po OFCE Working Paper, Vol. 12.

[3] Martini, C. (2023), “Assessing ecobonus as energy poverty mitigation policy: is energy efficiency for all?”, Vulnerable Households in the Energy Transition: Energy Poverty, Demographics and Policies,, pp. 207-233.