Revizuirea politicii de impozitare de mediu din România

Anexa D. Model de simulare

Pentru a estima implicațiile fiscale ale reformei fiscale, analiza adoptă un model izoelastic, urmând metodologia lui Stretton (2020[1]). Conform acestei specificații, consumul de energie în scenariul de reformă este o funcție a variației relative a prețului, guvernată de o elasticitate constantă a cererii față de preț1:

$Q_{i,Reform}= Q_{i,WEM}*{\left(\frac{P_{i,Reform}}{P_{i,WEM}}\right)}^{{\epsilon }_i}$

• unde $P_{i,WEM}$ și $P_{i,Reform}$ reprezintă prețul total al sursei de energie în scenariul de referință și, respectiv, în scenariul de reformă;

• $Q_{i,WEM}$ iar $Q_{i,Reform}$ reprezintă cantitatea corespunzătoare de energie i;

• iar ${\epsilon }_i$ reprezintă elasticitatea cererii în funcție de preț pentru sursa de energie i.

Elasticitățile prețurilor surprind reacția comportamentală a consumatorului la variațiile de preț. Elasticitățile pe termen scurt reflectă în principal ajustările cererii de combustibil în funcție de tehnologiile existente în domeniul combustibililor și de eficiența energetică actuală a fondului de clădiri. În schimb, elasticitățile pe termen mediu și lung încorporează răspunsurile comportamentale și tehnologice mai ample ale gospodăriilor, precum schimbarea sursei de energie (captată prin elasticități încrucișate ale prețurilor) și investițiile în îmbunătățiri ale eficienței energetice, inclusiv modernizarea locuințelor. Datorită lipsei elasticităților de preț pentru România, analiza principală se bazează pe elasticitățile pe termen scurt și lung, astfel cum au fost estimate în meta-analiza realizată de Labandeira et al. (2017[2]).

Pentru simplitate, modelul nu include elasticitățile încrucișate ale prețurilor. Prin urmare, acesta nu surprinde efectele de substituție a combustibililor, cum ar fi trecerea gospodăriilor de la cărbune la gaze naturale, ca răspuns la modificările prețurilor relative. O specificație mai cuprinzătoare ar ține seama de astfel de ajustări comportamentale. Cu toate acestea, având în vedere incertitudinile predominante privind cererea de energie de referință, modelul oferă o aproximare a impacturilor de ordinul întâi.

Pentru fiecare scenariu, prețul de consum al sursei de energie i se calculează după cum urmează:

$P_i=\left({Price before taxes}_i+{Excise Tax}_i+{CO2 Tax}_i+{Pollution Tax}_i\right)*(1+{VAT}_i)$

luând în calcul variația prețurilor generată de accize, taxa pe emisii de CO₂, taxa pentru emisii poluante și TVA.

Pentru a simula impactul reformei asupra mediului, precum și pentru a include o componentă de carbon și poluare în cadrul taxelor, modelul preia atât emisiile de CO₂, cât și poluarea atmosferică prin intermediul factorilor de emisie asociați cu arderea. Datele privind consumul de combustibil, convertite în kilowați-oră (kWh) folosind valorile calorifice standard, permit estimarea emisiilor folosind următoarele formule:

$E_i= Q_i*{EF}_i$

$A_i= Q_i*{AF}_i$

unde:

• $E_i$ și$A_i$ reprezintă emisiile de CO₂ și de poluanți atmosferici (PM_2,5) ale sursei de energie i, respectiv;

• ${EF}_i$ iar ${AF}_i$ reprezintă factorii de emisie de CO₂ și de poluanți atmosferici2 pe unitate de energie.

Impactul fiscal al scenariilor de reformă este cuantificat prin calcularea veniturilor fiscale generate din surse multiple:

${Revenue}_{Reform}=\sum _i{excise}_{Reform}*Q_{i,Reform}+\sum _i{carbon tax}_{Reform}*E_{i,Reform}+\sum _i{vat}_{Reform}*Q_{i,Reform}*P_{i,pre-VAT,Reform}$

În țările care aplică TVA, taxa este percepută de obicei asupra prețului final de piață al unui produs (Stretton, 2020[1]). Dacă o țară impune o taxă pe carbon, prețul final include costul taxei pe emisii de CO₂ pentru produsele vizate. Pentru a evita crearea de subvenții implicite și pentru a păstra neutralitatea fiscală, este esențial ca TVA-ul să fie aplicat uniform, la cota standard, la prețul post-taxă pe carbon al tuturor bunurilor și serviciilor eligibile pentru TVA.

Impactul fiscal net se obține ca diferență între veniturile totale din scenariul de reformă și cele din scenariul de referință:

$∆ Revenue= {Revenue}_{Reform}-{Revenue}_{WEM}$

Ca verificare a robusteții, simularea include efectele de preț încrucișat și înlocuiește elasticitatea prețului propriu unic cu o matrice de elasticitate, după cum urmează, utilizând o specificație a cererii cu elasticitate constantă:

$Q_{i,Reform}= Q_{i,WEM}*\prod _j{\left(\frac{P_{j,Reform}}{P_{j,WEM}}\right)}^{{\epsilon }_{ij}}$

Prețul propriu este captat atunci când i=j. Având în vedere absența estimărilor în contextul românesc, modelul presupune o elasticitate încrucișată a prețurilor de 0,02 pentru produsele energetice.

Referințe

[3] EEA (2023), “EMEP/EEA air pollutant emission inventory guidebook 2023”, https://www.eea.europa.eu/en/analysis/publications/emep-eea-guidebook-2023.

[2] Labandeira, X., J. Labeaga and X. López-Otero (2017), “Energy demand elasticities for OECD countries: A meta-analysis”, Energy Economics, Vol. 65, pp. 233–238.

[1] Stretton, S. (2020), “A simple methodology for calculating the impact of a carbon tax”, World Bank.

Note

← 1.  Forma funcțională utilizată este o funcție de cerere izoelastică$Q\left(P\right) = Q₀ *{\left(\frac{P}{P_0}\right)}^{{\epsilon }_i}$ . Diferențiind în raport cu P se obține: $\frac{dQ}{dP}=Q_0*\frac{{\epsilon }_i}{P_0} *{\left(\frac{P}{P_0}\right)}^{{\epsilon }_i-1}$ . Substituind în definiția elasticității cererii în funcție de preț:${\epsilon }_i=\frac{dQ}{dP}*\frac{P}{Q}$ se obține${\epsilon }_i=\frac{Q_0*{\epsilon }_i}{P_0} *{\left(\frac{P}{P_0}\right)}^{{\epsilon }_i-1}*\frac{P}{Q_0*{\left(\frac{P}{P_0}\right)}^{{\epsilon }_i}}$, iar simplificând ${\epsilon }_i={\epsilon }_i$. Acest lucru confirmă faptul că elasticitatea rămâne constantă și egală cu εᵢ pe întreaga gamă de prețuri.

← 2.  Factorii de emisie de poluanți atmosferici sunt preluați de pe EEA (2023[3]).