Revizuirea politicii de impozitare de mediu din România

Rezumat

Guvernele se confruntă cu compromisuri complexe în elaborarea politicilor fiscale legate de mediu, echilibrând generarea de venituri publice, accesibilitatea energiei, securitatea energetică și limitarea impacturilor negative asupra sănătății și mediului. Taxele legate de mediu pot juca un rol cheie în abordarea acestor obiective.

Analiza politicii fiscale de mediu în România sprijină România în elaborarea de reforme ale cadrului său fiscal relevant din punct de vedere al mediului, legate de emisiile de GES și poluarea atmosferică în sectoarele clădirilor rezidențiale și ale transportului rutier. Acest raport propune opțiuni de reformă aplicabile, bazate pe o evaluare a sistemului fiscal, a guvernanței și a cadrului juridic al României în materie de mediu, precum și pe o analiză a principiilor politicii fiscale și a celor mai bune practici internaționale. Impactul economic, de mediu și social al scenariilor selectate de reformă fiscală este evaluat prin intermediul unor instrumente de simulare.

Experiența României oferă lecții pentru țările care urmăresc reforme fiscale relevante din punct de vedere al mediului. Deși sectoarele clădirilor și transporturilor prezintă caracteristici structurale distincte, România se confruntă cu multe dintre provocările fundamentale întâlnite și în alte țări în ceea ce privește îmbunătățirea rezultatelor de mediu, concomitent cu atingerea altor obiective de politică publică.

Clădiri rezidențiale

Tratamentul fiscal actual al combustibililor pentru încălzire în sectorul clădirilor rezidențiale din România creează stimulente inegale pentru reducerea emisiilor și îmbunătățirea calității aerului. Mai mulți combustibili utilizați pentru încălzirea locuințelor, inclusiv cărbunele, GPL-ul, gazele naturale și combustibilii solizi, nu sunt în prezent supuși accizelor, ceea ce limitează rolul impozitării energiei în sprijinirea obiectivelor de mediu. Deși noul sistem de comercializare a cotelor de emisii al UE (ETS2) va consolida semnalele de preț al carbonului rezultate din arderea combustibililor în clădiri, excluderea biomasei ar putea încuraja trecerea la combustibili care nu sunt neapărat mai curați din perspectiva poluării atmosferice la nivel local. Prețurile mai ridicate ale energiei pot, de asemenea, să ridice probleme legate de accesibilitate, în special pentru gospodăriile cu venituri reduse și vulnerabile din punct de vedere energetic, precum și în cazul în care nu sunt disponibile alternative de încălzire mai curate.

În acest context, România ar putea lua în considerare extinderea bazei de impozitare a accizelor pentru combustibilii de încălzire rezidențială, astfel încât să includă combustibilii scutiți în prezent, precum cărbunele, GPL-ul, gazele naturale și combustibilii solizi, ale căror cote sunt calculate pe baza conținutului energetic. Includerea biomasei ar putea contribui, de asemenea, la reducerea riscului de schimbare a combustibilului care agravează poluarea atmosferică la nivel local. O astfel de reformă ar trebui să fie integrată într-un pachet de politici mai amplu care să sprijine gospodăriile vulnerabile, să faciliteze trecerea la surse de energie cu emisii reduse de dioxid de carbon și să îmbunătățească performanța energetică a clădirilor, contribuind la menținerea obiectivelor de reducere a emisiilor de GES și a poluanților atmosferici la un nivel realizabil.

Combaterea poluării atmosferice necesită un pachet cuprinzător de politici, iar o taxă pentru emisii poluante ar putea să nu fie adecvată în contextul românesc. Rezultatele simulărilor sugerează că o eventuală taxă națională pentru emisii poluante aplicată emisiilor de particule provenite de la produsele energetice utilizate pentru încălzire ar putea reduce semnificativ emisiile, limitând în același timp efectele de substituție către combustibili de încălzire care generează o poluare atmosferică mai accentuată la nivel local. Cu toate acestea, este puțin probabil ca măsurile fiscale să fie suficiente pentru ca România să se apropie de obiectivele sale privind plafonul național de emisii. De asemenea, acestea riscă să impună costuri substanțiale pe termen scurt asupra consumatorilor și să ridice îngrijorări semnificative cu privire la fezabilitatea administrativă și capacitatea de implementare. Măsurile alternative nefiscale includ o restricție privind utilizarea sobelor de încălzire foarte poluante în zonele cele mai afectate, alături de sprijinul direcționat acordat grupurilor vulnerabile pentru înlocuirea acestora. Investițiile paralele în încălzirea electrică, încălzirea centralizată, o mai bună colectare a datelor și o mai mare conștientizare a publicului ar fi, de asemenea, importante pentru a reduce poluarea atmosferică la nivelul impus.

În cele din urmă, preocupările legate de distribuție ar trebui integrate în proiectarea reformei fiscale în domeniul energiei. Rezultatele simulărilor sugerează că majorările prețurilor energiei rezultate din ETS2, o reformă a accizelor și o taxă pentru emisii poluante în sectorul clădirilor ar afecta în mod disproporționat gospodăriile cu venituri reduse și cele din mediul rural, subliniind necesitatea unor mecanisme de compensare bine direcționate și a unor politici complementare care să îmbunătățească accesul la alternative cu emisii reduse și eficiente din punct de vedere energetic. Sprijinul ar trebui să fie direcționat, înlocuind măsurile generale, cum ar fi plafoanele de preț sau subvențiile nedirecționate. Acolo unde este posibil, criteriile de eligibilitate ar trebui să țină seama de mai mulți factori, cum ar fi localizarea geografică și nevoile specifice ale gospodăriilor, pentru a îmbunătăți precizia și echitatea. Măsurile structurale complementare, inclusiv investițiile în rețelele de încălzire urbană și de gaze naturale, pot extinde și mai mult alternativele cu emisii reduse pentru a reduce povara asupra gospodăriilor vulnerabile.

Sectorul transporturilor

Reforma impozitării energiei și a vehiculelor ar putea juca un rol semnificativ în sprijinirea reducerii poluării atmosferice, a emisiilor de GES și a congestiei în transportul rutier din România. Rezultatele simulărilor sugerează că măsurile fiscale pot contribui la reducerea emisiilor, dar este puțin probabil ca acestea să fie suficiente, de unele singure, pentru a îndeplini obiectivele de mediu pe termen lung. Poluarea atmosferică și congestia variază, de asemenea, de la o localitate la alta, ceea ce înseamnă că măsurile fiscale naționale trebuie să fie susținute de măsuri locale și de reglementare.

În anul 2026, s-au înregistrat deja progrese odată cu introducerea componentelor poluării atmosferice în impozitul anual pe autovehicule pentru autoturisme și în taxa pe kilometru pentru camioanele grele. Aceste componente ar putea fi majorate pentru vehiculele cu cele mai mari emisii, pentru a sprijini reducerea în continuare a poluării atmosferice. În ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, introducerea unei componente de dioxid de carbon prin intermediul EU ETS2 în 2028 ar putea fi combinată cu o creștere a accizelor la motorină pentru ca impozitele pe energie să reflecte mai bine costurile asupra mediului. Menținerea unui avantaj fiscal limitat în timp pentru vehiculele electrice cu baterie poate fi, de asemenea, importantă pentru a susține impulsul electrificării în faza sa incipientă, în măsura în care vehiculele electrice cu baterie rămân relativ mai scumpe, însă implicațiile sale asupra veniturilor trebuie monitorizate.

Reforma fiscală ar trebui să fie însoțită de alte măsuri de reducere a poluării atmosferice, a emisiilor de GES și a congestiei. Poluarea atmosferică este adesea combătută în mod eficient la nivel local, de exemplu prin instituirea de zone cu emisii reduse la nivel de oraș sau prin aplicarea de taxe de congestie care includ un parametru al emisiilor atmosferice, dar aceste măsuri pot avea efecte negative asupra gospodăriilor cu venituri reduse. Standardele de performanță ale vehiculelor joacă, de asemenea, un rol important. Chiar și în absența unor reforme suplimentare, se preconizează că standardele de emisii Euro vor contribui la stabilizarea emisiilor de poluanți atmosferici, conform simulărilor.

La elaborarea reformei fiscale ar trebui să se țină seama de efectele asupra accesibilității energetice pentru gospodării și asupra acceptării de către public. Rezultatele simulărilor arată că gospodăriile cu venituri ridicate vor fi cele mai afectate de majorarea impozitelor pe energie, întrucât acestea tind să cheltuiască o proporție mai mare din veniturile lor, în timp ce gospodăriile din zone mai puțin populate ar putea fi, de asemenea, afectate negativ, deoarece tind să se bazeze mai mult pe vehicule cu motor diesel. Implementarea treptată a reformei, comunicarea clară a costurilor preconizate pentru diferite vehicule (inclusiv subvențiile) și transparența cu privire la efectele preconizate ale reformei ar putea contribui la obținerea sprijinului public. Subvențiile direcționate pentru gospodăriile cele mai vulnerabile ar fi, de asemenea, importante pentru a obține sprijin și a atenua unele dintre impacturile negative.

În cele din urmă, reforma fiscală are implicații semnificative asupra veniturilor. Se preconizează că creșterea numărului de proprietari de autoturisme va duce la o creștere a veniturilor din accize, în timp ce veniturile din impozitul pe autovehicule ar crește doar modest fără o reformă suplimentară. Veniturile din ETS2 sunt potențial substanțiale și pot fi alocate pentru acțiuni climatice. Privind în perspectivă, stabilitatea veniturilor pe termen lung ar putea fi susținută prin creșterea și extinderea taxelor de utilizare a drumurilor la toate vehiculele.

Perspective

În contextul actual de incertitudine geopolitică și de creștere a prețurilor energiei, asigurarea securității energetice și a accesibilității energetice a devenit o prioritate pentru multe țări. Taxele legate de mediu bine concepute, combinate cu măsuri de sprijin direcționate elaborate cu atenție, rămân o componentă importantă a setului de instrumente de politică pentru promovarea obiectivelor de mediu și fiscale, sprijinind în același timp accesibilitatea energetică pe termen scurt și abordând preocupările legate de distribuție.

Acest raport a fost finalizat în noiembrie 2025, înainte de evoluțiile recente ale prețurilor energiei. Chiar dacă sugestiile generale de reformă se concentrează pe schimbări structurale pe termen lung, concluziile privind măsurile de sprijin rămân relevante pentru elaborarea politicilor de răspuns la criză. Printre lecțiile cheie pentru răspunsurile la criză se numără importanța direcționării sprijinului către gospodăriile vulnerabile, menținând în același timp semnalele de preț pentru a păstra stimulentele pentru economisirea energiei și eficiența energetică, precum și schimbările comportamentale și investițiile pe termen lung.